INTERVIU cu Eunice Candrianu: „Cred că Dumnezeu a îngăduit și a calculat totul”!
După 17 zile de internare în Secția Infecțiose a Spitalului Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, Eunice Candrianu consideră externarea „O minune”. A petrecut mai bine de două săptămâni într-un salon cu o infermieră și consideră această perioadă un plan perfect îngăduit de Dumnezeu cu un scop exact. Cum a fost această experiență și cum trăiește bucuria acestei biruințe, ne-a împărtășit în câteva gânduri, exclusiv pentru ȘtiriCreștine.ro
17 zile la Infecțioase
„Primele patru zile a fost cel mai greu. Cred că efectele medicamentelor puternice a fost mai greu de suportat decât însăși simptomele bolii. Am fost internată alături de o infermieră și după ce am depășit starea de criză am avut bucuria să purtăm discuții de suflet, în care să împărtășesc pacea și bucuria mântuirii. Sunt convinsă că Dumnezeu pune acolo câte unul din copii Lui pentru că are un plan exact. Am simțit asta din experiența mea, în urma părtășiei avute cu colega mea de salon. Și mai cred că ne lasă acolo și permite aceste circumstanțe doar atât cât putem duce și atât cât știe că ne poate folosi, pentru că atunci când am simțit că nu mai pot, a intervenit ca prin minune externarea”, ne-a împărtășit cu bucurie Eunice Candrianu.
Grija medicală la Suceava
Despre cele 17 zile petrecute în grija medicilor de la secția de infecțioase, Eunice Candrianu spune că nu are ce să le reproșeze, doar îi admiră și se roagă pentru ca Dumnezeu să le dea putere.
„Am fost copleșită de bunătatea, răbdarea și grija lor în condițiile în care sunt nevoiți să lucreze. Am văzut cu ochii mei o altă realitate, care nu se trâmbițează de la televizor. La Suceava medicii își fac meseria cu răbdare, grijă, dăruire trecând peste dificultăți. Am fost impresionată de eforturile care le-au depus ca să aibă grijă de pacienții lor, o asistentă a sunat insistent la Direcția Sănătate Publică (DSP) ca să facă rost de teste pentru noi. Purtarea și vorbirea lor, m-au ajutat să suport durerea simptomelor și efectele medicamentelor. Deși nu au tot timpul medicamentele necesare, echipamentele medicale, au știut să acopere acste lipsuri prin omenia și dăruirea lor. O infermieră avea în grija ei peste 50/60 de pacienți zilnic. Mi se pare un efort colosal. În aceste circumstanțe înțelegi că demnitatea umană și omenia învinge orice lipsă și orice problemă. Aproape în fiecare salon era câte un cadru medical internat pentru tratament. Din discuțiile de pe hol am înțeles că doctorii care au fost testați pozitiv, dar nu prezentau simptome au fost plasați în carantină în hoteluri sau centre de plasament ca să nu meargă acasă în familii”, ne-a mărturisit Eunice.
„Două doamne doctorițe au fost infectate și sau tratat singure acasă, după care sau întors la spital la lucru cu pacienții. Ele practic au testat pe ele însele boala și au știut cum să aibă grijă de ceilalți. Aceasta a fost o mare binecuvântare pentru ceilalți pacienți, pentru că ele înțelegeau mai bine simptomele și cunoașteau cel mai bine cum să găsească remediul”, ne-a împărtășit Eunice Candrianu.
După despărțirea dureroasă de tatăl ei, Eunice a fost internată cu simptome agresive, iar mama și surorile ei testate pozitiv cu forme ușoare au primit tratament la domiciu sub monitorizarea medicului de familie.
„Este curios felul cum se comportă acest virus. Este ca o răceală și în același timp nu e o răceală. Nu am mai experimentat așa simptome în răceală niciodată în viața mea. Am pierdut gustul și mirosul, treptat simțeam o slăbiciune acută în trup, atât de acută încât nu puteam gândi, nu am avut febră, dar în noaptea înainte de internare nu mai puteam respira, chiar dacă nu aveam nicio urmă de febră. Mama și surorile mele nu au avut aceste simptome, doar febră, pierderea gustului și mirosului și dureri în gât. Au primit tratament la domiciliu de la medicul de familie. Acum suntem bine cu toții acasă. Eu mai am 14 zile de covalescență, dar mama și surorile mele au trecut peste boală și pot să iasă la magazin sau la farmacie pentru situațiile de primă necesitate”, a explicat Eunice Candrianu.
Atmosfera de la Suceava
„Cred personal că toată situația dificilă este inflamată artificial și cred că problema a fost creată de lipsa de comunicare între rezultatele testelor și medici, lipsa cadrelor medicale, care trebuia să fie suplimentată. Deficitul de teste, deficitul de cadre medicale nu poate să aducă rezultate pozitive. Cred că majoritatea pacienților aflați în stare gravă nu fac progrese rapide din cauza panicii și stării de frică. Marea majoritate din cei internați acolo au ajuns să fie infectați pentru că panicați de internet și sursele media au mers să facă teste și sau infectat pe holurile spitalului. Oamenii sunt cu moralul la pământ. Un duh mâhnit aduce suferință trupului și usucă oasele, nu aduce vindecare. Dacă nu ar fi atât de speriați și panicați, cred că toți ar trece mai ușor peste această boală. Este mare har să ai speranța și siguranța mântuirii. Și cred că noi ca și creștini de aceea am ajuns să fim pacienți la Suceava, pentru ca să mărturisim că Isus este Domnul Păcii și doar în El avem vindecare deplină, nu doar trupească, ci și sufletească”, susține Eunice Candrianu.
Externarea „O minune”
„După 17 zile colega mea de salon a fost externată. Atunci mă rugam să se întâmple o minune și să fiu și eu trimisă acasă. A început să îmi fie teamă și să lupt cu tot felul de gânduri, dacă vor aduce în salon alt pacient mai grav bolnav și mă va afecta. Vroiam să fiu externată pentru că de o săptămână nu mai aveam niciun simptom, deși aveam slăbiciuni nu mai aveam simptomele bolii. Toată ziua am așteptat să vină medicul. Când venea medicul auzeai de la alt capăt de hol foșnetul echipamentului medical care îl poartă pe ei. Foșnetul combinezonului era semnul veștilor bune și îi așteptam cu mare nerăbdare. Spre seară când am auzit acel foșnet am început cu tremur și să mă rog ca să îmi spună că mă externează. Doamna doctor mi-a spus că nu vede sens să mă mai țină internată și a spus că merge să facă rost de biletul de externare. Unica lor îngrijorare era să nu mă întorc în familie și să fiu purtător de virus, chiar și ceilorlalți pacienți și medici li se recomanda să rămână încă 14 zile izolați ca să nu ducă virusul pe haine acasă. Dar așa cum mama și surorile mele au fost testate pozitiv și sau tratat deja, nu era niciun impediment ca eu să fiu externată. A fost o adevărată minune, pentru că eram deja epuizată și simțeam că nu mai pot sta acolo. Era dureros să auzi sunetul durerii celor care luptau cu simptomele agresive. Uneori nu puteam să dorm nopțile și îmi doream să evadez în liniștea de acasă. Când nu am mai putut rezista, Domnul m-a trimis acasă. Vestea a fost o mare minune pentru mine. I-am spus acelei doamne, că dacă nu era atât de împotmolită în echipamentul ei special, o îmbrățișam și o pupam cu toată puterea mea. Nu mai puteam de bucurie, și trăiesc această minune la maxim acasă”, a mărturisit Eunice.
Cum să răspundem la această situație?
„Îmi doresc mult ca fiecare creștin să înțeleagă că Dumnezeu a calculator totul și El are un plan cu fiecare din noi, indiferent de situația prin care trecem. În fiecare zi mă sunau mama și surorile și îmi spuneau tot felul de știri, și așteptau să le confirm dacă e adevărat. Le-am rugat să nu mai urmărească televizorul. Consider că noi trebuie să ne păstrăm pacea și să ne încredem în Dumnezeu, pentru că doar El poate ține tot acest proces sub control. Am văzut deschiderea oamenilor la mesajul Evangheliei și noi trebuie să fim capabili să îl exprimăm clar, cu milă, cu compasiune pentru cei aflați în suferință, în mijlocul acestui focar de suferință. Trebuie să fim încredințați că Lui nu-i scapă nimic din vedere, El nu va îngădui să fim vătămați, atât timp cât mergem de mână cu El.
Chiar și după plecarea tatălui meu, știu că „sfârșitul unui lucru este mai bun decât începutul lui”. Primim foarte multe mesaje de la oameni creștini și necreștini care îi ascultă mesajele și ne mărturisesc că L-au cunoscut pe Domnul. Cred că plecarea lui a adus în prim-plan mesajul care l-a predicat toată viața și cred că acum mai mult ca niciodată, predicile lui au o relevanță țintită și aduc un rod dublu sau triplu decât au reușit să aducă atunci când era în viață. Consider că atunci când facem voia lui Dumnezeu El schimbă circumstanțele și le folosește dincolo de imaginația noastră. Noi nu putem cântări și vedea impactul trăirii și mărturiei noastre, dar dacă rămânem în El vom vedea răsplătirea și dincolo de viața noastră”, este ferm convinsă Eunice Candrianu.
Motive de Mulțumire și Rugăciune:
„Vreau foarte mult să mulțumesc tuturor celor care sau rugat pentru familia noastră. Nu cred că am suficiente cuvinte să exprim sentimentul copleșitor pe care îl trăiesc atunci când mă gândesc la suportul care ni l-ați oferit prin rugăciune. Am simțit rugăciunile dvs și mă rog ca Domnul Dumnezeu să vă asculte în ziua necazului dvs. Vă suntem profund recunoscători pentru fiecare rugăciune înălțată, pentru fiecare gând de încurajare, pentru fiecare lacrimă vărsată alături de familia noastră.
Vă chem să ne rugăm pentru administratorii spitalelor, cei care sunt responsabili de tot procesul de administrare, comunicare și de colectivul medical, ca să aibă priceperea și înțelepciunea necesară în luarea deciziilor, în gestionarea tuturor procesului și în comunicarea externă cu presa, cu autoritățile și populația.
Rugăți-vă pentru protecția fizică, emoțională și spirituală a medicilor care zi de zi intră în contact cu cei bolnavi. Rugați-vă ca Domnul să îi protejeze fizic de infectare ca să fie capabil să își facă meseria și pentru ca să aibă putere să lucreze. Medicii sunt nevoiți să poarte 6-8 ore pe zi un combinizon de protecție, timp în care nu pot bea apă, nu pot merge la baie, nu e ușor de umblat în el, dar mai ales de lucrat și slujind pe alții.
Rugați-vă pentru fiecare infectat de COVID-19 ca să nu își piardă nădejdea, să se încreadă în Domnul și să nu se lase copleșiți de panică”, a punctat Eunice Candrianu.
Echipa ȘtiriCreștine.ro vă încurajează să îndrăzniți, să credeți, să trăiți. Să continuați să vă rugați pentru cei afectați de COVID-19, dar să nu vă temeți! Pentru fiecare zi din anul 2020, avem câte un verset care ne spune #NuteTeme! Nu vă temeți, credeți numai și bucurați-vă de aceste vremuri de cercetare în care putem împărtăși Evanghelia și puterea Mântuirii Lui vindecătoare. Haideți să fim înțelepți, să înțelegem vremurile și să le folosim la maxim atât timp cât oamenii sunt deschiși pentru Evanghelie.