Îndemnuri în drum spre Ghețimani – Rugăciunea în Numele lui Isus
Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. Ioan 16:24
Am trecut stimați cititori, printr-o serie de îndemnuri ale Domnului Isus, date ucenilor în ultima Sa seară, relatate de către Ioan, în Evanghelia Sa. Am putut observa cele trei îndemnuri de la cină, (slujirea, dragostea și pacea), iar în articolul precedent, am atras atenția asupra importanței roadelor din viața celui credincios, fără de care Dumnezeu nu poate fi glorificat! (Într-un mod desosebit se pare ar trebui să ne raportăm la aceste imperative ale Domnului, în timpul săptămânii mari, astfel că prin ele am putea să reflectăm asupra vieții noastre, cercetându-ne dacă suntem în credință. (2Corinteni 13:5)
Referitor la cel de-al doilea îndemn, în drumul spre Ghețimani, îl găsim scris în Ioan 16:24: „Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu; cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.”
Nimeni, până la Domnul Isus, nu a avut îndrăzneala să se roage lui Dumnezeu în numele unei persoane, sau să ceară de la oameni să se roage în numele cuiva. În ultima Sa seară, Isus instituie trei lucruri noi; practica cinei ca, comemorare a morții Sale (Ioan 13), porunca cea nouă, de a se iubi unii pe alții după modelul Său Ioan (13:34) și cel de al treilea lucru nou, instituit de El, este rugăciunea, în Numele Lui (Ioan 16:24). Toate aceste trei, erau practicate în Israel, însă Isus le dă o conotație nouă, un înțeles, o semnificație nouă, altfel spus, Isus adaugă ceva nou, sau le completează. Astfel, prin aceste noi imperative, el întregește, vorba lui Pavel (Coloseni 1:26), Legea și prorocii. Și se pare că în lumina acestora, (a cinei, a marei porunci și a rugăciunii în Numele Lui), înțelesul cuvintelor Mântuitorului, nu am venit să stric ci să împlinesc, (Matei 5:17) par mai relevante, capătând o nouă lumină.
Prin urmare, rugăciunii, Domnul Isus, îi adaugă acest nou element, ne mai întâlnit până atunci, făcută în Numele Lui. Ne întrebăm, care-i diferența? Ei bine, provocarea este, să meditați la tot ce s-a întâmplat în seara acelei zile de joi și în ziua care a urmat. Reflectați la întreaga dramă, prin care a trecut Cristos, de dragul omului căzut. Gândiți-vă la întregul preț pe care l-a plătit, din cauza unui singur motiv, dragostea! Și după o profundă cugetare și reflectare, din momentul sărutului lui Iuda, până la ultima frază, „S-a isprăvit!” (Ioan 19:30), îndreaptați-vă gândul spre ochii Tatălui, prezenți, la toate cele întâmplate. Oare de dragul Lui, de dragul a tot ce a făcut, nu va asculta rugăciunea aleșilor Săi, care strigă zi şi noapte către El, măcar că întârzie faţă de ei?!(Luca 18:8) Cu siguranță îi va asculta! Să reflectăm și la poziția Domnului Isus, pe care și-a căpătat-o după ce s-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. (Filipeni 2:8) După această măreață și desăvârșită lucrare de răscumpărare, apostolul Pavel ne spune că, Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.”( Filipeni 2:9-11) Așadar, iată la ce Nume se referă, Domnul Isus; cu siguranță, la cel de Fiu, care stârnește dragostea Tatălui, dar și la Cel de Domn, care trezește admirația și închinarea întregii creații, spre Gloria Tatălui.
Prin urmare, dragi prieteni, Săptămâna Patimilor, ne amintește de ce Dumnezeu Tatăl ascultă, primește și răspunde rugăciunilor aleșilor Săi. Fiindcă ei invocă ceea ce-i trezește admirația și plăcerea, Numele Fiului Său, prin care El, Dumnezeu Tatăl este Glorificat. Fie ca acest îndemn al Mântuitorului, de a ne ruga în Numele Lui, să aducă multă bucurie, o bucurie deplină așa cum se aștepta El, atunci când i-a îndemnat pe ucenici.
Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu; cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. (Ioan 16:24)