Îndemnuri de la cină – Fără tulburări de inimă
„Să nu vi se tulbure inima.” Ioan 14:1
Se pare că, sărbătoarea Învierii, a anului 2020, este pătrunsă de mai multă semnificație, pe fonul pandemiei ce a cuprins planeta întreagă. Toate aceste luni de infecții, decese, anxietate, îngrijorare de viitor, chiar dacă mulți suntem înfricoșați, totuși, undeva în adâncul inimii noastre, avem un licăr de lumină a speranței. Iar cuvintele Mântuitorului de la Cina cea de Taină: „Să nu vi se tulbure inima”, sunt cuvintele cele mai căutate se pare, de sufletul nostru. Au fost spuse într-un context de mâhnire, deznădejde și cu adevărat, tulburătoare. În momentul când au fost rostite, ucenicii nu realizau ce urma să vină. Însă îndemnul de a nu ne tulbura, a avut atâta semnificație în acea seară!…
Următoarele zile urmau să fie acoperite de cel mai gros nor al deznădejdii. Fiecare suflet de ucenic își experimenta trăirile sale în cele mai sumbre culori prin care poate fi descrisă viața umană. Totul ce a fost clădit timp de trei ani de zile, a fost dărâmat, ruinat, distrus într-o singură seară, printr-un gest atât de nechibzuit, s-ar părea, a lui Iuda. Ce putea să-i aștepte în viitor decât aceeași soartă pe care a avut-o Învățătorul lor. Puțin spus, că ei ar fi fost tulburați. Posibil să fi fost terorizați de fiecare foșnet, sunet, umbră, gândindu-se că vin și după ei. Oare cine s-ar fi gândit atunci că Domnul lor, le-ar fi spus, să nu se tulbure? Cui i-ar fi venit în minte acele cuvinte? La nimeni! Dar, se pare că, nu pentru ei au fost spuse, aceste cuvinte, ci, pentru noi! După înviere Domnul Isus nu-i mustră pentru faptul că au fost tulburați. Dimpotrivă, le aduce pace, prin salutul Său: „Pace vouă!”. (Ioan 20:21) De aceea, nouă, celor din secolul 21, ne spune El, să nu ne tulburăm! Necazurile, încercările, suferințele, să fi uitat că toate sunt caracteristice creștinismului? Am ajuns să le privim ca ceva ciudat? Să ne amintim însă de cuvintele apostolului Petru:
„Preaiubiților, nu fiți surprinși de încercarea de foc care are loc în mijlocul vostru, ca și cum vi s-ar întâmpla ceva neobișnuit…” (1Petru 4:12 NTR)
Coronavirusul, chiar dacă este un alt fel de virus, ne mai întâlnit până acum, nu ar trebui să fie ceva neobișnuit pentru comunitatea creștină! Dacă nu am fi fost avertizați că astfel de lucruri trebuie să se întâmple, ne-am mira! Dar tocmai cu privire la ele a vorbit Domnul avertizându-ne:
„Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeți să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăție, împotriva altei împărăţii şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor”. (Matei 24:6-8)
Observăm, deci, că aceste lucruri trebuie să se întâmple, că astfel de lucruri vor fi și ar putea fi nu sfârșitul ci începutul durerilor. Și dacă trebuie cineva să facă diferență în aceste momente de tulburare socială, dacă și trebuie ca cineva să nu se înspăimânte, atunci, să fie Biserica!
Se apropie sărbătoarea Învierii! Nouă celor din secolul 21, Paștele ne vorbește despre ziua Speranței! Suntem într-o poziție mult mai avantajoasă decât ucenicii. În cele trei zile, în tunelul disperării, nu erau în stare să vadă nici un licăr de lumină, chiar dacă cuvintele Mântuitorului, erau mult mai proaspete, în auzul lor. Astăzi întreaga comunitate creștină ar trebui să aibă în inimile lor, nu doar licăr de speranță, ci acea flacără vie a unei nădejdii veșnice.
Cuvintele, „să nu vi se tulbure inima”, ne amintesc, că cineva ține în control toate lucrurile, nu doar de pe Tera ci, din Întregul Univers. Să nu vi se tulbure inima dar, fiindcă, după cum Mântuitorul a călcat peste moarte, și a înviat a treia zi, tot astfel la timpul potrivit va călca și peste moartea pricinuită de pandemia actuală. Așa este, suntem întristați, dar vorba apostolului; pentru puțină vreme. (1Petru 1:6) De dragul celor aleși, Dumnezeu scurtează zilele suferințelor: „Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nici un om n-ar fi scăpat; dar, din pricina celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate.” Desigur, posibil referința nu are a face cu zilele acestea, dar are a face cu aceiași aleși ai Domnului, cărora le spune: „Să nu vi se tulbure inima.”