I. Milutin: Despre descurajare

Text biblic: 1 Samuel 26 : 22 – 27 : 1, 1 Samuel 30 : 6 Am citit că un om a avut ocazia să intre într-un fel de depozit al diavolului și să vadă tot inventarul, toată gama de momeli folosite de diavol pentru a-i amăgi pe oameni. Mai mult, fiecare avea precizată valoarea dată de diavolul, potrivit cu succesul avut la oameni cu acea momeală sau ispită. Pe o cutie scria: Gelozia, iar sub ea era prețul: 100 de dolari. Pe alta scria: Invidia, iar sub ea era prețul trecut de 150 $. Pe altă cutiuță scria: Lăcomia – 200 $. Pe alta scria: Mândria – 250 $. Și tot așa, erau înșirate tot felul de momeli cu care diavolul a avut succes pentru a-i atrage pe oameni. La un moment dat, privirea omului i-a fost atrasă de o cutiuță, undeva mai sus, pe un raft, pe care scria 12 000 $, și nu vedea ce scrie deasupra valorii. Diavolul i-a zis: „Deasupra valorii scrie: DESCURAJAREA. Când toate celelalte provocări dădeau greș, foloseam descurajarea și întotdeauna obțineam rezultatul dorit.” Despre descurajare aș vrea să împărtășesc cu dumneavoastră câteva gânduri. Ați fost vreodată descurajați în viață până acum? Este cineva descurajat chiar în momentul acesta? Nu pot crede că nu ați fost. Pot crede că poate nu sunteți acum descurajați, dar vreau să vă avertizez că, indiferent ce a însemnat pentru voi experiența descurajării în trecut, așteptați-vă să fiți descurajați. Am spus-o mereu: cele mai mari provocări vin de sărbători. Odată am stat în parcarea unui magazin mare și-i vedeam pe oamenii care-și făceau cumpărături de sărbători. Știți ce am constatat? Ieșeau cu coșurile pline de cumpărături, dar aproape că nu am văzut fețe senine. Gesticulau și…sigur că nu puteam eu să-mi dau seama din mașină despre ce vorbesc ei, dar am văzut prin gesticulații, agitații că nu e acea liniște și seninătate pe chipurile celor care împingeau coșurile pline. Descurajare înseamnă lipsa curajului, dar și apăsare, teamă, demoralizare, depresie chiar. Experimentarea descurajării poate genera efecte devastatoare și greu de anticipat. Nu știi cum vei reacționa când ești în descurajare. Știți ce fac unii oameni când ajung în descurajare? Ajung să încheie socotelile cu viața! În 1 Samuel 27, de unde am citit primul verset, îl întâlnim pe David într-o profundă stare de descurajare. „David şi-a zis în sine: „Voi pieri într-o zi ucis de mâna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decât să fug în ţara filistenilor, pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot ţinutul lui Israel; aşa voi scăpa de mâna lui.” Profundă și grea neliniște pentru David. Capitolul 27 și următoarele descriu implicațiile descurajării lui David și ne permit să facem câteva considerații cu privire la această nefericită stare. Vom nota câteva lucruri care țin de descurajarea lui David. Cu siguranță că ne vor prinde bine și nouă atunci când descurajarea va bate la poarta minții și inimii noastre. 1. Motivele descurajării lui David nu sunt în realitate așa cum erau în imaginația lui. Fiecare stare de descurajare are un motiv. Motivele descurajării lui David sunt, de fapt, rezultatul imaginației lui. Mai simplu de ținut minte: IMAGINAȚIA ALIMENTEAZĂ DESCURAJAREA. David își imagina că Saul îl va ucide într-o zi. În realitate, aceasta a fost ultima întâlnire dintre David și Saul. A urmat o mare bătălie cu filistenii și Saul a fost omorât. Saul nu era așa de puternic cum își imagina David că este. În capitolul 28, imaginea lui Saul este cea a unui om înfrânt. Iată realitatea, nu imaginația. Realitatea îl prezintă pe Saul astfel: 1 Samuel 28 : 20: „Îndată Saul a căzut la pământ cât era de lung, şi cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea nicio putere, căci nu mâncase toată ziua şi toată noaptea.” Acesta este, în realitate, Saul de care se temea David. Fără pic de putere în el, iar ultima luptă care a urmat a fost și ultima la care a participat Saul. Dragii mei, descurajarea e antrenată adesea de supoziții false. Ne temem de situații care în realitate nu sunt așa cum ni le imaginăm. Ți s-a întâmplat vreodată să te doară ceva și pe fondul acesta al durerii, să-ți imaginezi că mori? Mama mea, de-a lungul vieții ei, se văita adesea că o doare ceva și spunea: „Mă cam doare aici. Am să mor din asta.” A repetat asta la fiecare durere. N-a murit nici din una, nici din alta, nici când a suferit un cumplit accident vascular; e paralizată de mai bine de 10 ani și are 80 de ani acum. E în viață. O istorie reală, care ține de lumea pescarilor din Coronini, spune că a fost o perioadă când pescarii nu mai voiau să meargă la pescuit noaptea. Cineva, demn de încredere, le-a spus: „Nu mă mai duc noaptea la pescuit cât trăiesc eu, că l-am văzut pe diavolul!”. Toți i-au zis că poate o fi fost o buturugă. „Nu”, a zis el, „pentru că ce am văzut eu avea coarne și mergea împotriva curentului apei”. Chiar s-au speriat oamenii și nu s-au mai dus o vreme la pescuit. Câteva zile, oamenii și-au imaginat că Necuratul e prin zona Ostrovului. Realitatea a fost alta. Erau niște coarne, coarnele unui cerb care a scăpat dintr-o rezervație din Serbia și care o perioadă de timp și-a dus veacul prin zona Ostrovului și era dezorientat. Până la urmă, minerii din autobuzele care mergeau în zona Berzasca, au văzut cerbul care, obosit a venit la mal, l-au prins și l-au dus înapoi în rezervație, la sărbi. Dragii mei, avem nevoie de calm și rațiune. David și-a zis în sine: „Voi pieri într-o zi ucis de mâna lui Saul, dar mâna lui Saul nu mai era pregătită să fie ridicată împotriva lui David. 2. Niciun om nu se naște imun când e vorba de descurajare. Nimeni nu se naște cu o imunitate la starea aceasta de descurajare. Nici măcar experiența unui om nu-i asigură imunitate în fața descurajării. Privim la exemplul lui David. Experiențele lui de viață creionează imaginea unui om puternic și curajos. În tinerețea lui, David smulgea oaia din gura leului sau a ursului. La un moment dat, a pus mâna pe praștie și l-a omorât pe filisteanul Goliat. Când i s-a cerut să omoare 100 de filisteni, a ucis 200 de filisteni. David a fost un om curajos, care nu poate fi înfrânt foarte ușor. David avea o vorbire aleasă, era un om elocvent. În vorbirea lui, el invoca frecvent Numele lui Dumnezeu, ceea ce arăta că este un om puternic. Îi auzim pe unii, deși e vreme urâtă afară și plouă, zicând: „Eh, voia Domnului!” Atenție! Cuvintele frumoase nu ne pot asigura imunitate când e vorba de pericolul descurajării. Uitați ce frumos vorbește David altora: „Şi după cum azi viaţa ta a avut un mare preţ înaintea mea, tot aşa şi viaţa mea va avea un mare preţ înaintea Domnului, şi El mă va izbăvi din orice necaz.” (1 Samuel 26 : 24) Ce cuvinte frumoase rostește David în împrejurarea aceasta. Dar iată ce a avut să-și spună lui însuși: „David şi-a zis în sine: „Voi pieri într-o zi ucis de mâna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decât să fug în ţara filistenilor, pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot ţinutul lui Israel; aşa voi scăpa de mâna lui.” (1 Samuel 27 : 1) Mă gândesc la experiențele mele. De atâtea ori i-am încurajat pe alții, am stat alături de alții, dar când am trecut eu prin dificultăți, am fost descurajat. 3. Descurajarea poate legitima compromisul Aici este marele pericol al descurajării. David nu a rămas doar cu cuvintele de descurajare. Uitați ce urmează imediat: „David şi-a zis în sine: „Voi pieri într-o zi ucis de mâna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decât să fug în ţara filistenilor, pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot ţinutul lui Israel; aşa voi scăpa de mâna lui.” Nu e un compromis acest lucru? Tu, David, parte din poporul lui Dumnezeu, care ai urât pe cei ce aruncau ocara împotriva lui Dumnezeu, ai ajuns să fugi la ei? Acesta e compromis. Tot de frica lui Saul, David a mai încercat o dată să meargă la Achiș și s-a făcut de rușine. Se pare că n-a învățat nimic din experiența din trecut. 1 Samuel 21, de la versetul 10: „David s-a sculat şi a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiş, împăratul Gatului. Slujitorii lui Achiş i-au zis: „Nu este acesta David, împăratul ţării? Nu este el acela pentru care se cânta jucând: „Saul şi-a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii”?” A făcut pe nebunul înaintea lor; făcea năzdrăvănii înaintea lor; făcea zgârieturi pe uşile porţilor şi lăsa să-i curgă balele pe barbă. Achiş a zis slujitorilor săi: „Vedeţi bine că omul acesta şi-a pierdut minţile; pentru ce mi-l aduceţi? Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceţi pe acesta şi mă faceţi martor la năzdrăvăniile lui? Să intre el în casa mea?” Asta a pățit când s-a dus prima dată la filisteni și iată-l acum în aceeași situație. Se duce iar la filisteni. Nu s-a dus pentru o zi, două. Timpul cât a locuit David în țara filistenilor a fost de 1 an și 4 luni. Ca și când s-ar fi dus să facă armata la filisteni. Cumplită situație. Acesta nu e singurul compromis legitimat de descurajare. Ajuns la filisteni, David adaugă și minciuna și cruzimea, omorând anumiți oamenii care locuiau acolo de multă vreme. Cât de crud devine când descurajarea îl aruncă la filisteni. Pe Achiș îl mințea că omora pe cei din ținutul lui Iuda, dar, de fapt, el îi omora pe filisteni. Aflat în descurajare, omul poate considera anumite păcate ca fiind scuzabile. Trebuie să fim foarte atenți. Diavolul, în momentele noastre de descurajare, ne șoptește: „Trebuie să faci asta, n-ai ce face, trebuie s-o scoți cumva la capăt!” 4. Descurajarea afectează imaginea lui David, dar și imaginea celor din jurul nostru Când trecem prin descurajare, îi afectăm și pe cei de lângă noi, pe cei din familiile noastre. David a fost un om de frunte, dar descurajarea l-a făcut să fie un om de la coadă, iar cuvântul nu-mi aparține, ci l-am luat exact așa cum scrie în biblie. 1 Samuel 29:2 „Domnii filistenilor au înaintat cu sutele şi miile lor; şi David şi oamenii lui mergeau mai la coadă cu Achiş.” Omul din frunte, de altă dată, ajunge la coadă. Domnii filistenilor au considerat că și această poziție este prea mare pentru el. La un moment dat, au întrebat ce caută evreul acesta la ei și l-au trimis acasă. 1 Samuel 29: „Domnii filistenilor au zis: „Ce caută evreii aceştia aici?” Şi Achiş a răspuns domnitorilor filistenilor: „Acesta este David, slujitorul lui Saul, împăratul lui Israel. De mult este cu mine şi n-am găsit nici cel mai mic lucru de care să-l învinuiesc, de la venirea lui şi până în ziua de azi.” Dar domnitorii filistenilor s-au mâniat pe Achiş şi i-au zis: „Trimite înapoi pe omul acesta, ca să se întoarcă în locul unde l-ai aşezat; să nu se coboare cu noi pe câmpul de bătaie, ca să nu ne fie vrăjmaş în timpul luptei. Şi cum ar putea să se facă omul acesta plăcut stăpânului său, decât cu capetele oamenilor noştri?” Ce umilință a îndurat războinicul David. Dar nu doar imaginea lui a fost afectată, ci și a celor 600 de oameni care l-au însoțit din loialitate. Mai mult, au trecut prin asemenea experiență acești oameni, că la un moment dat, citim despre ei: „poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toți erau amărâți…” Dragii mei, Dumnezeu este Cel care știe totul și poate totul. David a crezut că el știe totul. Credea că Saul are să-l omoare. Să ne bizuim pe El atunci când descurajarea este în apropierea noastră. Am vorbit despre descurajare. Cel mai important lucru pe care vreau să-l reținem, tratamentul împotriva descurajării este: încrederea în Dumnezeu. Să nu ne bazăm pe nimeni, ci doar pe Dumnezeu. Când avem anumite boli, este nevoie de tratament de care depindem, uneori, chiar toată viața noastră. Ești într-o stare de descurajare? Cheamă-L pe Dumnezeu. Ai alergat într-o parte și-n alta. Și David a căutat soluții, dar când s-a bizuit pe Dumnezeu, David a găsit rezolvarea. Predica fratelui Ilie Milutin (pastor al Bisericii Baptiste din Coronini) predicată în data de 12 decembrie 2013, la Biserica Baptistă „Harul”, Moldova Veche. Predica poate fi ascultată la adresa http://www.livestream.com/harulmoldovaveche/video?clipId=pla_2b8dde19-64b2-4a69-8fa7-3638b32b6bfc