Este timpul să oprim „sinuciderea asistată”

În 2002, Belgia a legalizat actul de „sinucidere asistată”, procedeu prin care medicii și asistenții au dreptul sa ucidă pacienții care le oferă consimțământul. Olanda a făcut în mod formal același lucru anul trecut. Această practică, ce ne amintește de ceea ce a făcut Germania nazistă înaintea celui de-al doilea Război Mondial cu persoanele cu dizabilități mintale sau cu persoanele cu handicap foarte sever, este justificată în zilele noastre, nu de teoriile hitleriste de „purificare a rasei”, ci de modul uman de a se preocupa de cei care sunt deja pe moarte sau care au dureri pe care nu le mai suportă, notează Forbes.com Mii de pacienți au fost deja uciși din momentul în care Olanda și Belgia au adoptat aceste legi respingătoare. Belgia permite acum aplicarea „sinuciderii asistate” chiar și copiilor, recunoscând că între 1 ianuarie 2016 și 31 decembrie 2017 doi copii cu vârste cuprinse între 9 și 11 ani, care au fost afectați de o tumoare pe creier și de fibroză chistică și un alt tânăr de 17 ani, care avea distrofie musculară, au fost uciși folosind metoda „sinuciderii asistate”. Apologiștii spun că acești copii și-au dat consimțământul, la fel ca părinții lor. Chiar trebuie să credem că tinerii ar trebui să ia astfel de decizii? Olanda a fost lovită de scandaluri în care medicii au administrat pacienților injecții letale fără consimțământul lor, pentru a elibera paturile de spital „necesare”. La urma urmei, raționamentul a mers, acești oameni urmau să moară curând, oricum. În Belgia, potrivit unui raport, un membru al Comisiei Federale pentru Controlul și Evaluarea Eutanasiei a demisionat anul trecut „în semn de protest față de uciderea necontrolată a pacienților cu demență”. Ceea ce se întâmplă aici este o pantă urâtă, alunecoasă. În loc să căutăm atenuarea necazurilor celor afectați de boli necruțătoare și căutarea unor modalități mai inovatoare de a face acest lucru, pur și simplu „le-am scos din calcul.” Nu numai aceste două țări, Belgia și Olanda văd acest fenomen îngrozitor. Un om bolnav cronic din Canada acuza guvernul, deoarece personalul medical, pretins și ilegal, a încercat să-l constrângă să semneze un document prin care ar fi acceptat să folosească metoda „sinuciderii asistate” pentru a economisi bani. „De ce mă forțați să-mi sfârșesc viața?”, a întrebat reclamantul. Este un lucru foarte important ca oamenii să știe, atunci când sunt sănătoși și cu o minte sănătoasă, că nu trebuie luate măsuri „eroice”, că personalul medical ar trebui să „lase natura să-și urmeze cursul”. Altfel ei distrug pacienții, așa cum se întâmplă în Belgia, Olanda și în alte părți. Cercetările arată că multe victime ale eutanasiei și „suicidului asistat” sufereau de depresie înainte de a accepta procedeul. Ei trebuie tratați, nu abandonați. În ceea ce privește suferințele fizice, abia depășesc capacitățile medicinii moderne de a gestiona eficient durerea cu medicamente mai vechi, bine stabilite, precum și cu medicamente mai noi, mai bune. Este adevărat că în SUA avem o criză gravă de analgezice. Cu toate acestea, răspunsul nu ar trebui să fie o diminuare a gestionării durerii, ci, alternativ, o concentrare asupra reducerii și, eventual, a eliminării abuzurilor din spitale. Tentația de a folosi eutanasia ca soluție va crește doar pe măsură ce populația va îmbătrâni, iar guvernele și companiile de asigurări vor încerca să găsească modalități de a reduce costurile crescânde ale asistenței medicale. Ar trebui să fie evident faptul că viața este sacră, indiferent dacă suntem sau nu religioși. În ultima vreme am văzut progrese enorme în domeniul medical care, nu numai că prelungesc viața, ci și îmbunătățesc calitatea vieții pe măsură ce îmbătrânim. Răspunsul la creșterea costurilor asistenței medicale este crearea de piețe libere autentice, care întotdeauna transformă deficitul în abundență. Sunt multe lucruri care stau în calea piețelor libere din domeniul asistenței medicale. În primul rând guverne și asiguratorii domină încă. Acest lucru începe să se schimbe în S.U.A. Efectul acestei transformări ar trebui să fie obiectivul nostru urgent, nu renunțarea la raționalizare sau coborâre în groapa de eutanasie și „moarte asistată”. Moral și pragmatic, astfel de practici nu au loc într-o societate cu adevărat civilizată și umană.