Educația, factor esențial pentru integrarea romilor | Reportaj Alfa Omega

Un proverb românesc spune că dacă ai carte, ai parte. Expresia este folosită pentru a indica o strânsă legătură între educație și beneficiile pe care ar putea să le aducă aceasta. Dreptul la educație este unul din drepturile fundamentale stabilite prin convenții internaționale și ar trebui să fie accesibil tuturor oamenilor, indiferent de etnie.

Copiii și tinerii care provin din grupuri vulnerabile sunt cei mai expuși riscului de abandon școlar. În această categorie se regăsesc familiile de romi.

Rezultatele mai multor cercetări realizate în țări din întreaga lume privind sistemul educațional arată că cele mai mari provocări se referă la calitatea, relevanța și eficiența educației. În România, pe lângă menținerea unui nivel ridicat al abandonului școlar se observă și un decalaj de natură etnică între copiii romi și cei din populația majoritară.

Adelina Pașca, coordonator, Centrul de zi pentru copiii romi din Dumbrava: Tot mai mult observăm în România, dar și în această comunitate, că acești copii abandonează școala foarte devreme, încă din clasele a IV-a, a V-a. De aceea am dorit să fim o încurajare pentru familii, pentru copii, să venim în sprijinul lor atât educațional, cât și cu tot ceea ce au nevoie pentru a-i sprijini.

Viorel Pașca, fondator, proiectul „Dumbrava”: Cred că cele mai mari nevoi în comunitățile romilor sunt, în primul rând, Evanghelia, indiscutabil, și, în al doilea rând, educația. Lipsa educației, cred eu, e mai rea decât sărăcia.

Modul de viață nomad, păstrarea unor obiceiuri străvechi și neadaptarea la societatea aflată în permanentă transformare au făcut ca etnia romă să fie privită cu foarte mari rezerve de către populația majoritară, ceea ce a dus la fenomenul de marginalizare socială.

Marius Radu, președinte, Institutul de Terapie Familială DIANOIA Timișoara: Întotdeauna țiganii au stat lângă sate sau lângă orașe, la mahalale și la capătul comunităților celorlalți. Există ei - ceilalți, noi - ceilalți. Această dihotomie este foarte greu de atenuat pentru că e o problemă de veacuri, o problemă ontologică dacă vreți.

Din cauză că adulții romi nu au avut acces la educație, așa că nu știu să scrie și să citească, este foarte greu să o ia, practic, de la zero.

Marius Radu, președinte, Institutul de Terapie Familială DIANOIA Timișoara: Defavorizarea acestei etnii ține foarte mult de pricina acestui lucru: faptul că nu doresc educația. Educația e esențială pentru că înveți toată viața.

Vasile Grigore, Râmnicelu, jud. Buzău: Eu, de fapt, nu am așa multă școală, multă pregătire. Doar 6 clase. Erau timpuri când mergeam pe la Insula Mare a Brăilei. Părinții mei munceau acolo. Anual mergeam în Insula Mare a Brăilei. Ne luau de la școală. La școală mergeam trei-patru luni, cât era perioada de iarnă, de la Crăciun, în luna decembrie, până în martie-aprilie și apoi plecam la muncă.

Un aspect mai puțin cunoscut, care ține de cultura etniei rome este faptul că, în trecut, cei care s-au educat și au urmat cursurile unor instituții de învățământ nu au mai fost acceptați în comunitate.

Marius Radu, președinte, Institutul de Terapie Familială DIANOIA Timișoara: Ceea ce era trist pentru bunicul meu era că nu știa să citească. Nu știa să citească, nu știa să scrie. Și, când am început să le citesc eu povești și alte lucruri, stăteau și se uitau ca la televizor la mine. Se aduna comunitatea să mă asculte cum citesc. Era o minune pentru ei. Dar ei stăteau departe de lucrul ăsta. De ce? Pentru că, din ceea ce mi se spusese din bătrâni, un țigan, dacă se apropie „de scrisuri și de citituri” își pierde legătura cu lumea spiritelor. Poți oricând, oricine din comunitate, să fie un ales dintre cei care „să spună soarta” sau să vadă, să fie „un văzător”, un mic mag dacă vreți. Din această pricină educația a rămas undeva departe. Legătura mea cu verii mei și cu neamul meu a fost bună și am fost acceptat până am făcut Conservatorul. Când m-am dus mai departe la școală, ca un student bătrân, am fost renegat. N-am dreptul să mă duc să mă întâlnesc cu ei nici măcar la înmormântări sau la nunți, la evenimente de familie, pentru că sunt prea diferit. Am ales o altă cale.

Dreptul la educație este unul din drepturile fundamentale stabilite prin convenții internaționale și ar trebui să fie accesibil tuturor oamenilor, indiferent de etnie.

Marius Radu, președinte, Institutul de Terapie Familială DIANOIA Timișoara: Sunt comunități în care șeful, hai să zicem bulibașa sau cum vreți să-l numiți, trimite copiii la școală. Mi s-a întâmplat să văd lucrul ăsta, am fost entuziasmat până la lacrimi de așa ceva, lucrând cu World Vision. Am fost unul din membrii boardului World Vision pentru aproape 15 ani. Ei bine, în toți acești ani am văzut interesul unor comunități țigănești care și-au trimis copiii la școală. Și Doamne, frumos e să vezi papuceii ăia de plastic acolo, toți, sute de papuci și copilași care merg la școală cu bucurie, cu deschidere, cu tot ce trebuie. World Vision, ca organizație creștină, i-a ajutat cu alimente, cu haine, cu after school, cum se zice astăzi, ca să nu plece copilul flămând și să nu plece copilul dezbrăcat de la școală sau către școală. Astea au fost lucruri extraordinare, în care mi-a plăcut și-mi place să mă implic. Faceți lucrurile astea cât puteți de des și cât se poate de clar ca să puteți vedea cum lucrurile se îndreaptă spre un alt făgaș. E o bucurie să vezi copiii mergând la școală. E o bucurie să-i vezi pe cei care sunt părinții lor că înțeleg esențial că fără educație nu mai poți să faci nimic.

Marius Stanca – NONU, pastor, Biserica „Domnul va purta de grijă”: Circulă o vorbă și între romi și între români: „ai carte, ai și parte.” N-ai carte, n-ai nici parte. Și chiar îi rugăm pe romii noștri să aprecieze, să fie educați copiii lor. Când vor ajunge mari copiii noștri, ai romilor, la modul general fie creștini fie mai puțin creștini, dar copiii când merg la școală și ajung indiferent în ce colț al Europei sau al lumii, și îl pune cineva la catedră știe ce are de făcut.

Deși la nivelul statelor europene au fost create strategii pentru integrarea romilor, rezultatele nu sunt semnificative mai ales în zona educației, ocuparea forței de muncă, sănătatea și accesul la locuințe. Pe lângă eforturile instituțiilor statului, în România există mai multe proiecte care au ca grup țintă copiii proveniți din familii vulnerabile.

Marius Radu, președinte, Institutul de Terapie Familială DIANOIA Timișoara: Pentru că asta vrea Dumnezeu de la fiecare dintre noi. Vrea să fim demni de ceea ce suntem, să fim siguri de statutul nostru, să ne creștem copiii în dragoste, să-i trimitem către învățătură, să-i trimitem către fapte bune care țin de educație foarte mult pentru că educația îți modulează gândirea și simțirea și tot ceea ce ești. Să trăim în pace cu toți oamenii, cum zice Scriptura.

Cei care s-au implicat în lucrarea cu romii au observat că odată ce Evanghelia pătrunde în aceste comunități, crește interesul pentru schimbări sociale, pentru o viață diferită și pentru educația următoarei generații.

Știrea face parte din emisiunea „Mapamond creștin” 840, difuzată în august 2020.

Alte știri aici: https://alfaomega.tv/stiri

Urmărește noua pagină de Facebook Știrile Alfa Omega: https://facebook.com/StirileAlfaOmega