Eben-Ezer: O sută douăzeci de ani de credinţă baptistă în Tulca, Bihor

În urmă cu câţiva zeci de ani, nişte oameni simpli, fără licență sau doctorat, au auzit cuvintele „Mergeți în Tulca și propovăduiți Evanghelia la orice făptură!” Și-au pus viața în mâna lui Dumnezeu și au mers în Tulca. Plini de curaj și putere, știind că au același Dumnzeu ca al celor trei tineri din cuptorul cu foc, au început să spună adevărul Scripturii. Nu au fost așteptați cu o masă caldă, ci s-au izbit de inimi de piatră. Dar nu și-au pierdut speranța. Au știut că acolo îi vrea Dumnezeu. Primele întâlniri cu oamenii care aveau dorința de a cunoște Cuvântul au avut loc în casa familiei Mateiaș Mihai încă de la începutul anului 1891. Dumnzeu este credincios și drept și astfel în 1893, la data de 20 iunie, are loc primul botez nou-testamentar cu douăzeci şi opt de persoane care Îl mărturisesc pe Dumnezeu ca Domn și Mântuitor în viața lor. Botezul a fost oficiat de fratele Cornya Mihai și astfel ia naștere Biserica Baptistă Creştină “Providenţa” Tulca. Biserica a suferit încă de la început. Una dintre cele mai grele perioade din istoria bisericii a fost când „la 28 decembrie 1942, prin decretul nr. 927 semnat de generalul Ion Antonescu, cultul baptist a fost scos în afara legii, astfel au fost închise toate bisericile baptiste din România până în septembrie 1944, când au fost redeschise printr-un ordin al unui secretar de stat.” Cu toate că, legal, biserica s-a stins, ea a continuat să ardă în casele fraților care se adunau în secret. Persecuțiile din perioada comunistă au întărit credința fraților în Isus Cristos, iar acest lucru se poate vedea foarte bine „între anii 1957-1958, când s-a atins cifra de şase sute treisprezece membri sub păstorirea fratelui Leric Ioan, atunci fiind botezaţi aproximativ două sute cincizeci de fraţi.” Răspunsul autorităților la acestă creștere a bisericii a fost închiderea fratelui Leric, care a dus biserica spre un declin spiritual pentru câțiva ani. Prin bunătatea și îndurarea Domnului, drumul bisericii creștine din Tulca s-a regresat. Păstorii care au slujit biserica din Tulca, de la început și până în prezent, au fost: Popa Alexandru, Vidican Crăciun, Kiş Ferenţ, Bora Teodor, Bora Ioan, Panea Dumitru, Hălmăgean Pavel, Bejenaru Nicolae, Colţea Gavril, Bora Ioan jr., Leric Ioan, Lăzău Ioan, Tanc Aurel, Costea Petru, Mihuţ Teodor, Dragu Petru, Badea Pavel 1, Cotrău Ioan, Bartoş Emil. Păstorul actual al bisericii este Ghiță Chișe. Tot ce este și a fost biserica din Tulca se datorează harului și dragostei lui Isus Cristos și multor frați care au ales să se pună la dispoziția lui Dumnezeu cu toată ființa. Aici, țin să menționez două persoane, deși ele sunt mult mai multe. Una dintre ele este sora Mocuța. O luptătoare a rugăciunii. În fiecare duminică, înainte de ora 8 dimineața, era la biserică. Trecea pe la fiecare rând și se ruga pentru persoanele care vor ocupa acele locuri. Fața ei strălucea când o priveai. A fost un stâlp al bisericii noastre îmbrăcat în smerenie. A doua persoană este un frate. Cei din sat îl știau ca Ghiurița, fratele Ghiurița. Dorința lui a fost de a spune fiecăruia că trebuie să se pocăiască. El a trăit un creștinism autentic. De la cântatul la vioară la un simplu salut pe stradă, el trăia pentru Cristos și făcea totul ca pentru Domnul! Faptul că în comuna Tulca biserica creștină baptistă are o sută douăzeci de ani nu e un motiv de laudă, ci unul de adâncă recunoștință și smerenie în fața Celui care ni i-a oferit. Prin harul Domnului vom sărbători acest lucru duminică, 20 octombrie. La dubla sărbătoare, sărbătoarea mulțumirii și sărbătoarea bisericii, vor fi invitați toți frații păstori din Tulca! Biserica și păstorul vă așteaptă cu drag! Notă: Citatele au fost preluate de pe pagina bisericii. Pentru Ştiri Creştine, Doroteea Bora