Doi “entertaineri” pleacă în veșnicie în aceeași zi – Paul Walker și Paul Crouch
02 Dec, 2013

Doi “entertaineri” pleacă în veșnicie în aceeași zi – Paul Walker și Paul Crouch

Am citit astăzi cu durere despre trecerea în veşnice a doi oameni pe care nu am avut niciodată ocazia să-i cunosc personal, dar i-am urmărit atât de des. Probabil că pe unul dintre ei îl cunoaşteţi mai bine, pe celălalt mai puţin. Ceea ce este cel mai straniu este că amândoi au murit în aceeaşi zi, şi astăzi scrie toată lumea despre ei. Am ales să scriu şi eu pentru că au fost două persoane diferite care au lăsat ceva în urmă omenirii, şi m-au impresionat şi pe mine personal. Paul Walker (1973-2013) s-a născut în California şi încă din tinereţea lui a început să se implice în actorie, în diverse reclame şi ulterior în seriale scurte, apoi în filme; cred că vă aduceţi cu toţi aminte de ultimele sale filme de suspans în care a jucat, filme pe care admit că le-am urmărit cu mare plăcere şi le-am căutat imediat ce auzeam că se lansau - Fast and Furious. Mi-a plăcut mult la acest actor felul în care juca în filme, pasiunea sa pentru maşini şi dedicaţia sa în tot ceea ce făcea. Deşi a murit într-un accident cu maşina… lucru la care nu se aştepta nimeni ieri, 30 noiembrie 2013, mulţi au regretat şi încă regretă plecarea lui din rândul nostru. Iată ce scrie pe pagina de biografie a sa din site-ul IMDB: “Viaţa e prea scurtă. Şi cel mai mare blestem este să te îndrăgosteşti de cineva.” SAU “Sunt creştin acum. Lucrurile care m-au scos din sărite când eram tânăr au fost felul cum toţi ceilalţi lucrau să găsească bube la diferite religii. Oamenii pe care nu-i înţeleg sunt ateii. Eu merg şi fac surfing şi snow-boarding, şi sunt tot timpul înconjurat de natură. Mă uit la toate lucrurile şi mă gândesc: ‘Cine nu ar putea crede că există un Dumnezeu? Sunt oare toate acestea o greşeală?‘ Pur şi simplu mă depăşeşte.” Paul împlinise patruzeci de ani în acest an… În urma sa a lăsat o fetiţă de cincisprezece ani. Îmi voi aminti mereu de el ca fiind acel actor care învinge mereu în cursele vieţii. Paul Crouch (1934-2013) este un necunoscut pentru mulţi dintre noi din România. El s-a născut în statul Missouri din America, într-o familie de misionari din cadrul Assemblies of God (o denominaţie creştină penticostală, pentru cei care nu cunosc această organizaţie); din fragedă pruncie a fost interesat în radio şi şi-a propus de atunci să folosească această tehnologie pentru a răspândi vestea bună a Evangheliei în jurul lumii. Ca să facem povestirea mai scurtă, (dacă sunteţi interesat de biografia sa completă, accesaţi acest link de pe Wikipedia sau site-ul www.tbn.org) în anul 1973, an în care se năştea şi Paul Walker (ce coincidenţă, nu?) Paul Crouch, împreună cu soţia sa, Jan, au fondat postul de televiziune TBN (Trinity Broadcasting Network), care ulterior a devenit, şi este şi acum, cea mai mare reţea de televiziune creştină din Statele Unite şi din lume, care difuzează programe pe tot globul, în diferite limbi şi se adresează la diferite vârste şi categorii de oameni. Nu este important acum ceea ce au făcut ei ulterior, cum au fost implicaţi cu bani şi averi şi tot felul de procese…. Important şi interesant este că ei au fost nişte pionieri care au deschis calea cunoaşterii Cuvântului lui Dumnezeu prin intermediu undelor TV. Îmi amintesc cu circa zece ani în urmă că făcusem contract nou cu cei de la compania de cablu din oraşul meu, şi eram nemulţumit că printre cele patruzeci şi două de canale pentru care plăteam, nu aveam un canal precumTBN, sau Smile of a Child (care este tot din reţeaua TBN, un canal de televiziune care se adresează strict copiilor şi este, în adevăratul sens al cuvântului, un canal de educaţie şi informare pentru copii, comparativ cu alte canale de desene animate care difuzează violenţă, etc. pentru copiii noştri) sau alte canale din reţeaua de televiziune TBN, nici măcar nu aveam vreun post de televiziune creştin printre acele canale, deşi ştiam de existenţa a cel puţin cinci dintre ele. Câteva companii de cablu din România aveau incorporat în platforma lor de programe unul dintre acestea şi speram ca şi la noi să se introducă ceva. Am mers la direcţiunea companiei de cablu şi le-am făcut o solicitare în scris, să introducă acest canal sau reţea, pe canalele pe care deja le plăteam (şi am fost uimit că acel domn cu care am vorbit ştia de acel canal, de site-ul lor, etc.) şi mi-a dat un răspuns care m-a frustrat şi nemulţumit atunci: aveau prioritate canalele de manele şi de ştiri româneşti. Aşa că la scurt timp am făcut binele să reziliez contractul cu ei definitiv şi să renunţ la televizor. Pot urmări de pe internet, fără interdicţie, şi fără costuri extra, sute de programe, printre care şi cel pe care l-am dorit eu. Ştiu că fetiţa mea a învăţat să numere în limba engleză de pe Smile of a Child, şi atunci ea nu făcea nici engleză la grădiniţă, şi nici noi nu am învăţat-o! De lucrul acesta am rămas uimit! Dacă un post de televiziune îi poate educa pe copii lucruri bune, de ce nu este prezent pe posturile de pe reţeaua de cablu din România? Revenind la ziua tragică de ieri, am citit cu durere în suflet de trecerea la cele veşnice şi a lui Paul Crouch, un om pe care îl admir pentru curajul pe care l-a avut să deschidă TBN şi restul reţelelor de televiziune care au un mesaj de încurajare, speranţă şi adevăr pentru lumea întreagă. Paul Crouch a murit în urma unor probleme grave de inimă şi împlinise acest an şaptezeci şi nouă de ani. Soţia şi cei doi copii ai lui, precum şi nepoţii săi, au preluat mai departe moştenirea TBN pe care sper să o continue mai departe, spre a duce la cât mai mulţi vestea cea bună a Evangheliei. Reflectând acum la viaţa celor doi de Paul de care am scris mai sus, tind să concluzionez că atunci când unul din ei a pus piciorul pe acceleraţie, al doilea abia se năştea… şi când al doilea dintre ei accelerase prea tare… s-au stins amândoi. Unul a murit dintr-un accident de inimă, celălalt dintr-un accident grav cu maşina. Au avut un lucru comun cei doi: au fost la televizor, au lăsat memorii plăcute la mulţi, şi au adunat fani şi suporteri care astăzi le spun, împreună cu mine: mulţumim pentru ceea ce aţi făcut pentru lumea aceasta, ne vom aduce aminte de voi cu plăcere. Vă vom simţi lipsa! Pentru Știri Creștine, Laurenţiu Nica
Lumea cre(s)tina in care traim