Despre adevăr și darwinism
Unul dintre motoarele democrației este libertatea presei, deoarece favorizează ideea că cunoașterea adevărului este un drept esențial al omului. Afirmațiile fără fundament și declaraţiile părtinitoare sunt greu de ascuns și, în afară de materialele care reprezintă opiniile autorului, agențiile de presă se recomandă ca instituții care raportează faptele reale care vor avea cel mai mare impact asupra cetățenilor pe care îi slujesc. Putem fi de acord cu toţii că raportarea adevărului este mai bună decât o minciună, chiar dacă mass-media este părtinitoare în multe cazuri, însă o întrebare devine evidentă. De unde vine această dorință înnăscută și universală existentă în minţile oamenilor, de a cunoaște adevărul?
Înainte de a încerca să dăm un răspuns, este important de reținut că unii oameni susțin că nu există „adevăr absolut”. În această optică, adevărul este o chestiune de opinie, ceea ce înseamnă că nimeni nu poate spune cu adevărat că, de exemplu, a comite o crimă este greșit sau că purtarea unui soţ abuziv ar trebui să înceteze, pentru că a spune aşa aceva înseamnă ar însemna că faci o afirmație cu caracter de adevăr, și anume, este adevărat că aceste lucruri sunt greșite. A susţine că adevărul este relativ pare a fi o opţiune atrăgătoare pentru societatea noastră post-modernă, deoarece într-un anumit sens, pare că permite oamenilor să trăiască în armonie cu aproapele, fără însă a-l judeca. Din păcate, (în afară de dezavantajul evident că nici un fel de faptă nu ar mai putea fi condamnată în mod corect), este o contradicție în a spune „este adevărat că nu există adevăr”, pentru că, dacă este adevărat că nu există adevăr, acest mod de a vedea lucrurile se infirmă singur. Savanții serioși nu ar lua niciodată în serios o asemenea concepţie, decât dacă sunt dispuși să se discrediteze.
Dacă luăm în considerare evoluția darwinistă, este posibil ca oamenirea să fi înregistrat un sistem de adevăr care a evoluat? Ar trebui să fim atenți aici la câteva lucruri. În primul rând, este îndoielnică că evoluția darwinistă este corectă. În 2016, Societatea Regală din Londra a exprimat incertitudini serioase cu privire la teoria lui Darwin, mai ales că la 160 de ani de când a fost formulată, oamenii de știință încă nu au nicio explicaţie despre originea informației conţinută în ADN-ul uman sau despre modul în care orice organism complex ar putea evolua dintr-un altul, considerat inferior.
În al doilea rând, chiar dacă selecția naturală ar fi adevărată, atunci conform teoriei, specia noastră ar fi evoluat pe baza capacității noastre de a supraviețui, nu a capacității noastre de a descifra adevărul. Fără să știm măcar, post-moderniștii ar putea avea dreptate, adevărul, împreună cu rațiunea, moralitatea și obiectivitatea ar fi complet arbitrare, iar supraviețuirea ar fi singura măsură prin care să cântărim lucrurile. Al Doilea Război Mondial ne-a învățat deja care sunt consecinţele unei astfel de concepții, iar gândirea occidentală contemporană este în general mult mai progresistă decât învechita ideologie nazistă centrata în jurul supraviețuirii celui mai puternic.
O altă opțiune, care este împărtășită de către creştini, evrei şi musulmani, de un număr relativ mare de oameni care nu sunt religioși, și nu este exclusă nici de agnostici, este aceea că o Ființă Supremă, Dumnezeu, este autorul adevărului. În această concepţie, Dumnezeu Însuși este adevărul și El reprezintă standardul pentru conformarea cu adevărul. Nu ceea ce poruncește Dumnezeu este adevărul, ci, fără Dumnezeu, nu ar exista nicio măsură prin care să deosebim ce este bine de ce este rău, ce este corect de ceea ce este fals. Dumnezeu, o Ființă necreată, care este dincolo de spațiu și de timp (și de cultura în care trăim) a creat Universul şi toate organismele vii. El a făcut şi nişte creaturi speciale, numiţi oameni, și le-a oferit o calitate unică, cea a liberului arbitru. Această abilitate le oferă opțiunea de a-L recunoaște pe Dumnezeu ca şi sursă a adevărului sau, dimpotrivă, să-L ignore şi să-şi construiască propriul sistem de adevăr.
Această posibilitate este singura care mi se pare plauzibilă. De asemenea, cred că multe persoane din societatea occidentală apreciază în mod intrinsec această ultimă opțiune și reflectă adesea înțelepciunea, dreptatea și scopul, care vor rezulta atunci când adevărul absolut este susţinut.
Suntem adesea martori la modul în care politicienii sau liderii de opinie îndepărtează uneori oamenii de obiectivitatea adevărului, însă valorile creștine ale societăţii occidentale au rădăcini adânci, iar oamenii nu ar trebui să se lase convinși. Asumați-vă responsabilitatea pentru darul gândirii, luați în considerare ce înseamnă să cunoașteți adevărul, explicați-i sursa vecinilor dumneavoastră și nu uitați să mulțumiți părinţilor, unui frate mai mare, unui prieten poate, pastor sau profesor, care se angajează să aducă adevărul la tine.
Sursa: Christian Post