De ce nu se arată Dumnezeu?

Comentatorul conservator american Matt Walsh, într-o postare recentă pe blogul său, pune următoarea întrebare: „De ce nu se arată Dumnezeu lumii? De ce pare că El se ascunde de noi?” Faptul că nu îl vedem pe Dumnezeu este argumentul numărul unu pe care îl aduc ateii când spun că Dumnezeu nu există. Dacă Dumnezeu există, şi El este acea persoană plină de iubire şi atotputernicie despre care se vorbeşte în Biblie, atunci de ce nu se arată oamenilor, mai ales unei lumi care pare că se îndepărtează tot mai mult de credinţa în El şi îmbrăţişează valorile secularismului?! „El ar putea să apară deasupra cerului, în toată gloria Lui, şi să ne spună: „Bună! Eu sunt Dumnezeu! Eu exist! Comportaţi-vă aşa cum vreau Eu.” Poate un astfel de eveniment ar convinge oamenii de existenţa lui Dumnezeu, mai mult decât ar putea să o facă o carte veche de 2000 de ani.” Totuşi lucrurile nu se întâmplă în acest fel, iar noi, se pare, suntem chemaţi să trăim într-o lume plină de incertitudine şi suferinţă. Cum poate fi explicat acest lucru? Walsh spune apoi că mulţi creştini argumentează, şi pe bună dreptate, că totuşi Dumnezeu nu este ascuns, pentru că există relatări despre Dumnezeu care s-a arătat unor oameni care au experimentat fenomene supranaturale, au avut o viziune, sau au fost martorii unor minuni sau vindecări. Dumnezeu s-a arătat în carne şi oase pe acest pământ unde a trăit, a murit şi înviat şi apoi s-a arătat unor martori în timp ce se ridica la ceruri. Totuşi, dacă Dumnezeu poate să se arate unor oameni, de ce o face atât de puţin şi atât de rar? Cu alte cuvinte, de ce nu se arată Dumnezeu în fiecare dimineaţă, precum Soarele? De ce nu cheamă creaţia Sa la o viaţă care să fie mai apropiată de voia Sa? Probabil că cel mai bun răspuns la un asemenea demers este acela că Dumnezeu nu doreşte ca noi doar să credem în El, ci El vrea ca noi să-l iubim. Dumnezeu este dragoste şi ceea ce doreşte El de la noi este să-l iubim cu toată inima, cu tot sufletul şi cu tot cugetul. Dacă tot ce ar vrea Dumnezeu este credinţă şi ascultare din partea noastră, atunci poate că un anunţ ceresc din partea unei fiinţe supranaturale ar fi cea mai bună cale de a realiza acest lucru. Însă dacă Dumnezeu vrea ca noi să-l iubim, atunci nici un semn ceresc, nici un spectacol divin şi nici un miracol nu ne-ar putea determina să-l iubim. Ne-ar face probabil să ne temem de El, să-l admirăm, să ascultăm de El şi chiar să ne închinăm înaintea Lui, însă nu ar putea produce dragoste. În dragoste nu este frică, şi dragostea desăvârşită izgoneşte frică. Frică are cu ea pedeapsă şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste. (1 Ioan 4:18). Dragostea este dragoste atunci când cel care iubeşte alege să facă acest lucru şi nu este forţat de cineva. Dacă nu-l iubim cu adevărat pe Dumnezeu şi vrem doar să-l vedem aşa cum este El, atunci probabil că ar fi puţine şanse să dezvoltăm o dragoste pentru divinitate după aceea. Am fi atât de copleşiţi de către frumuseţea Lui, atât de consumaţi de către maiestatea Lui, atât de înspăimântaţi de puterea Sa, atât de cuprinşi de teamă şi de veneraţie că nu ar mai fi nici o posibilitate să găsim liniştea şi calmul necesare pentru a crea o atmosferă în care chiar poţi alege să iubeşti. Dumnezeu nu este nici în furtună, nici în cutremur, nici în foc , ci într-un susur blând şi subţire. (1 Împ 19:12)   „Dacă Dumnezeu ni s-ar arăta atunci nu am mai avea nici o şansă din acel moment. Am fi pur şi simplu extaziaţi de cât de minunat este El, probabil am cădea înaintea Lui că apostolul Ioan în viziunea din Apocalipsă, am tremura, ne-am văita sau plânge…Dar să-L iubim?! Singurii care îl vor iubi pe Dumnezeu când îl vor vedea sunt cei care l-au iubit înainte să-l fi văzut.” Dumnezeu ni se revelează suficient de mult cât să putem să începem să-l iubim. Dragostea este ca o sămânţă îngropată în pământ, care creşte şi se înalţă în întuneric, fără să vadă lumina Soarelui. Nici nu poate fi altfel, sămânţa care este expusă fără să aibă timp să crească şi să dezvolte o rădăcină se va usca. Trebuie să-l învăţăm iubim pe Dumnezeu fără să-l vedem şi doar aşa vom putea fi veşnic îndrăgostiţi de el. Sursa: Faithwire.com