De ce ajungi în deşert?

Când Dumnezeu te trece prin deşert, îţi trec tot felul de gânduri prin minte. “Oare m-a părăsit?, Oare El nu mai e cu mine?, Mă pedepseşte?, Dacă mă iubeşte, de ce nu e aici?, De ce, dintre toţi oamenii, m-a ales pe mine să trec prin asta?”. Acestea sunt doar câteva din întrebările care ne macină. În deşert nu ai parte de apă, nu ai parte de companie, de conversaţie şi nici de divertisment. În desert tot ce vezi este o întindere mare, care pare că nu are nici un sfârşit. Culorile sunt neutre, aşa că ochii nu mai au cum să-ţi fie atraşi de culorile ţipătoare. Nu mai poţi toată ziua să te uiţi la frumuseţea lumii acesteia, pentru că, în cel mai bun caz, tot ce poţi vedea sunt doar câteva plante care reuşesc să trăiacă într-un pământ arid. În deşert nu te mai bucuri de haine frumoase, pentru că te interesează mai degrabă uitilitatea acestora: pe timpul zilei să suporte căldura, pe timpul nopţii să te încălzească. Pantofii, brusc au o importanţă deosebită, dar nu din punct de vedere estetic: vrei o singură pereche care să reuşească să-ţi protejeze picioarele. Aşa e în deşert. Nu te mai concentrezi pe plăcerile trupului şi nu te mai gândeşti la o nouă formă de distracţie, ci eşti mulţumit dacă reuşeşti să supravieţuieşti zilei de astăzi. În deşert realizezi de fapt cât de puternică este relaţia ta cu Dumnezeu. Adevărul e că nu te mai poţi concentra pe nici o altă relaţie, pentru că nu e nimeni în jur, eşti doar tu. Nu mai poţi să vorbeşti altuia despre Dumnezeu, ci a sosit momentul să-ţi vorbeşti ţie. Acum descoperi, în momentele când El tace, dacă eşti plin de siguranţă şi linişte, sau dacă începi să te frămânţi şi să te zbaţi. În deşert ştii dacă relaţia ta cu Dumnezeu e puternică, dacă ai investit îndeajuns de mult în ea încât să ai încredere că El are un plan cu tine acolo. Sau… descoperi că ai trăit ceva superficial, pentru că te zbaţi şi simţi că deşertul te înghite… Fiecare om trebuie să treacă pe aici, prin deşert. Unii stau ani întregi în acest pustiu, iar ca exemplu îl avem pe Moise. Alţii…alţii stau doar pentru o perioadă scurtă, atât cât să înţeleagă că uneori golul te poate umple. Golul din viaţa ta, poate umple golul din inima ta, pentru că abia atunci te concentrezi 100% pe Dumnezeu. Trebuie să trecem pe aici, ca noi să înţelegem care sunt lucrurile cu adevărat importante. Dumnezeu te duce în contextul potrivit ca tu să creşti în relaţia cu El. De tine depinde dacă foloseşti acest deşert în avantajul tău, aducând ploaia binecuvântată peste viaţa ta, sau transformi totul într-o secetă infinită a inimii… Imagine preluată de pe: http://www.pbase.com/