Confruntă Fricile: „Teama de a ucide prunci” (I), de Remus Runcan
Exod 1:15-22, Psalmul 139:14-16
Poporul lui Israel a crescut mult în Egipt, de la 70 de persoane câți erau cei din familia lui Iacov, care au venit din Canaan la câteva milioane în cei 400 de ani petrecuți în această țară.
Faraon devine îngrijorat pentru securitatea țării sale și de aceea dă ordinul pentru uciderea pruncilor. Nu se temea de Dumnezeu în această decizie a lui.
Nu același lucru se poate spune despre moașele Șifra și Pua, care „s-au temut de Dumnezeu” și nu au ucis copiii evreilor.
Cum ar arăta țara noastră fără ucigașii de prunci și mă refer aici atât la bărbații și femeile care decid întreruperea unei sarcini, cât și la medicii care duc la îndeplinire această cerere a lor? Suntem o națiune îmbătrânită, ne punem probleme privind sustenabilitatea sistemului de pensii, am pierdut binecuvântarea lui Dumnezeu ca și țară și acest păcat al uciderii copiilor nenăscuți este cu siguranță una dintre cauze. Este timpul să ne pocăim ca și națiune, întorcându-ne fața spre Dumnezeu ca și indivizi, cerând iertare și luând decizia la unison cu medicii de a ocroti viața cu orice preț. Este timpul să ne trezim după 3 decenii de întuneric moral și confuzie etică. Domnul Isus iartă pe toți cei care se pocăiesc și apoi se lasă de lucrurile rele pe care le-au făcut.
Rugăciune: Doamne Isuse Hristoase, Fiu al lui Dumnezeu, mă identific cu păcatul acesta al uciderii pruncilor din țara mea și mă pocăiesc în sac și în cenușă. Cer iertare și eliberare pentru bărbați și femei, medici și politicieni, care prin deciziile lor au făcut ca mâinile să ne fie pătate de sângele acestor persoane nenăscute, dar care au fost făcute de Tine într-un chip ciudat, în pântece mamelor. Te rog, iartă și curăță prin sângele Tău aceste păcate ale națiunii mele. Mulțumesc frumos, amin.