Când Dumnezeu pune întrebările
04 Feb, 2020

Când Dumnezeu pune întrebările

  Photo by Brienne Hong on Unsplash De ce trebuie să ne punem și astăzi cele patru întrebări, pe care le pune Dumnezeu în Geneza 3 În timp ce îmi pregăteam câteva gânduri pe care să le împărtășesc cu echipa Jubilee Centre la începutul anului 2020, am apelat la Geneza 3:1-13, la relatarea despre modul în care a intrat păcatul în lume. Acolo, Dumnezeu le pune patru întrebări pătrunzătoare lui Adam și Evei, ca răspuns la neascultarea lor. În timp ce exploram aceste întrebări împreună, ne-am dat seama cât de pline sunt de revelație și înțelepciune despre Dumnezeu, despre identitatea și chemarea omului și despre cum trebuie să ne confruntăm cu răul din lumea în care trăim. Cele patru întrebări din Geneza În primul rând, puțin context: Adam și Eva tocmai au fost înșelați de șarpe și au mâncat din singurul copac din care li s-a spus să nu mănânce. Un nou tip de conștiință de sine se trezește în ei, un sentiment de rușine amestecată cu vinovăție, și ca umare, ei încearcă să se ascundă unul de celălalt (acoperindu-și goliciunea) și de Dumnezeu. Când Dumnezeu se coboară pentru obișnuita plimbare de seară împreună cu ei, și constată că bărbatul și femeia au încălcat singura interdicție pe care au primit-o, El îi confruntă, punându-le patru întrebări profunde. Dumnezeu nu i-a alungat pe Adam și pe Eva fără nicio discuție; în schimb, Creatorul lor îi confruntă. Aceasta este în sine o revelație a profunzimii relaționale în care ar trebui să aibă loc toate rapoartele noastre cu Dumnezeu. Indiferent dacă am greșit sau am fost corecți înaintea Lui; toată viața trebuie trăită în contextul unei relații complet oneste cu Creatorul nostru. Prima întrebare pe care o pune Dumnezeu este: „Unde ești?” Această întrebare nu este legată de tufa în spatele căreia se ascundeau Adam și Eva, ci despre contextul lor relațional alterat: unde se află ei acum în relația cu Dumnezeu? Și în relația unul cu altul? Ce s-a schimbat și ce au pierdut? Apoi urmează întrebarea, „Cine ți-a spus că ești gol?” De unde ți-a venit ideea aceasta? Faptul că ei au ascultat contra-narațiunea șarpelui despre ceea ce s-ar întâmpla dacă ar mânca din pomul cunoștiinței (și despre motivul pentru care Dumnezeu l-a interzis), a semănat semințele îndoielii și a deschis ușa unei idei alternative. Calea a părut dreaptă pentru om, dar a dus la moarte. În al treilea rând, Dumnezeu întreabă direct: „Ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?” Desigur, era evident! Cu toate acestea, Dumnezeu a văzut de cuviință să pună această întrebare în felul acesta și să aștepte un răspuns. Păcatul trebuie recunoscut pentru a putea fi iertat. David a trebuit să treacă pe calea grea, ca să învețe lucrul acesta (Psalmul 32:5), apostolul Ioan l-a înțeles în profunzime (1 Ioan 1:9). Întrebarea finală este: „Ce ai făcut?” Cum ai acționat? De ce ai făcut ceea ce ai făcut și care sunt consecințele? Din nou, Dumnezeu nu trece cu vederea aceste întrebări. El nu trece direct la pedeapsă. În schimb, îi confruntă și le pune întrebările grele, cu dragoste, pentru că în răspunsul lor, bărbatul și femeia vor învăța mai multe despre cine au fost creați să fie, despre cine este Dumnezeu și despre modul în care au fost chemați să trăiască. Aceste patru întrebări în ziua de astăzi Întreaga istorie a rasei umane până în prezent s-a desfășurat între ziua aceea și ziua de azi, și iată că aceste întrebări rămân la fel de profunde și de importante pentru noi astăzi, ca și atunci când au răsunat asurzitor, în lumea până atunci perfectă a Edenului. Unde ești…? Această întrebare ne invită să reflectăm la „locația noastră din punct de vedere relațional” – unde mă aflu în relație cu familia, vecinii, colegii, prietenii mei și mai ales în relație cu Dumnezeu? Am devenit distant în relațiile mele? Poate am rupt unele din aceste relații complet? Unde ești… s-ar putea aplica și simțului vocației noastre sau al scopului nostru: Mă aflu pe calea pe care cred că m-a chemat Dumnezeu să merg, sau m-am rătăcit de pe ea? Cine ți-a spus…? Cărei narațiuni i-am dat autoritatea să ne modeleze viața, credința și valorile? Cât suntem de conștienți de faptul că există povești care sunt complet opuse cu identitătea noastră și cu mântuirea noastră? Caut să trăiesc în conformitate cu linia istorisirii biblice, sau am permis să fiu atras de ideea seculară din jurul meu despre libertate? Ai fost neascultător…? Chiar dacă confruntarea atunci când am greșit, ne aduce rușine și vinovăție, în mod paradoxal, este și o confirmare profundă a demnității umane. A fi tras la răspundere are sens numai dacă suntem creați cu o responsabilitate morală – ceea ce este un punct cheie a faptului că purtăm imaginea lui Dumnezeu. Mărturisirea și recunoașterea păcatului nostru este singura cale de a scăpa de el și de a primi iertare și eliberare. Ce ai făcut…? Primele două capitole din Geneza povestesc despre faptul că Dumnezeu le-a încredințat ființelor umane imensa sarcină de a lua în stăpânire planeta și de a lucra pământul pentru dezvoltarea ei. Aceasta înseamnă că ei trebuiau să învețe să fie responsabili în timp ce lucrau. Evaluarea acțiunilor noastre (în special a greșelilor) și a consecințelor acestor acțiuni, este o metodă primară de educație. Deci, punerea acestei întrebări este crucială pentru ca să învățăm și să creștem. Departe de a fi arhaice sau irelevante, aceste patru întrebări vechi au o relevanță atemporală pentru ființele umane în fiecare zi, pe măsură ce scriem cea mai nouă pagină a istoriei. Fie ca înțelepciunea din cartea Geneza să ne amintească acum, la începutul anulu 2020, cine suntem, care este narațiunea în care trăim, care este scopul la care suntem chemați și cum să devenim mai buni la sarcina încurcată – dar glorioasă- de a fi om! Sursa: Jonathan Tame | Jubilee Centre