Bisericile Africane sunt în plină expansiune pe străzile din Londra

Într-o duminică dimineață rece, pe o stradă plină de șantiere și barăci cu materiale încuiate, cântecele și rugăciunile din limba Africii de Vest din Yoruba răsună dintr-un depozit vechi, care acum a devenit o clădire a bisericii, scrie ChristianToday. Congregația, care este formată din persoane îmbrăcate aproape în întregime în haine albe, se închină în timp ce muzicienii care cântă la tobe, o orgă și o chitară țin ritmul imnurilor. Unele femei se proștern la pământ în rugăciune. Adunarea crește în mod constant, acum are aproximativ 70 de persoane. În clădirea industrială, ce strălucește de vopsele aurii, un vorbitor reamintește grupului o listă de activități interzise – fumatul, băutul de alcool, practicarea magiei negre etc. Reflectând diferitele valuri de migrație către Marea Britanie din secolul XX, bisericile din Caraibe au început să apară în insulă la sfârșitul anilor 1940 și 1950, când muncitorii și familiile lor au sosit din Jamaica și din alte foste colonii britanice. Bisericile africane și-au deschis porțile în Londra ăncepând cu anii 1960, urmate de un al doilea val în anii 1980. Migranții, mulți dintre aceștia din Nigeria și Ghana, au căutat să construiască comunități și să mențină legături culturale cu țările lor de origine, înființând propriile lor biserici, adesea în case particulare, școli și spații comerciale dezafectate. Pe măsură ce comunitățile au crescut, bisericile s-au mutat în spații mai mari în sălile de bingo, cinematografe și depozite, adunând congregații de până la 500 de persoane unde serviciile sunt transmise online de voluntari cu camere video. Există un contrast izbitor față de Bisericile goale din multe biserici tradiționale din Anglia, unde congregațiile s-au diminuat de ani de zile. „Ne rugăm pentru această țară”, a declarat Abosede Ajibade, un nigerian în vârstă de 54 de ani care s-a mutat în Marea Britanie în 2002 și lucrează pentru o companie de întreținere a birourilor. „Oamenii de aici au dus creștinismul în Africa și peste tot în lume, dar eu nu simt că ei Îl mai servesc pe Isus Hristos”. Dacă vei călătorii în sudul Londrei într-o duminică dimineață, îi vei vedea pe credincioși, adesea îmbrăcați în haine africane albe, care se îndreaptă spre biserici, fiecare cu diferitele lor stiluri de închinare. Imnurile sunt cântate numai în limbi africane în unele biserici sau numai în limba engleză în alte biserici. Cercetători de la Universitatea din Roehampton au descoperit lucruri pe care multe biserici le au în comun, incluzând un impuls pentru avansare profesională, un angajament de a petrece trei ore sau mai mult la slujba de duminică și altele. „Așa ne exprimăm noi bucuria și recunoștința față de Dumnezeu”, susține Andrew Adeleke, un pastor senior la Casa de Închinare, una dintre cele mai mari biserici africane din Southwark, ce se află într-un fost teatru. ,,Biserica nu trebuie să fie un cimitir’’ spune Adeleke. „Se presupune că trupul nostru trebuie să fie un templu de sărbătoare și de închinare, iar frumusețea trebuie să exprime dragostea față de Dumnezeu, chiar și atunci când lucrurile nu sunt perfecte în viața noastră”. Pentru unii vecini, zgomotul cauzat de serviciile religioase este o problemă, ceea ce duce la plângeri adresate autorităților locale de la rezidenți. Dar multe biserici se confruntă cu provocări mai mari decât vecinii nefericiți: unii furnizează hrană pentru oamenii nevoiași sau lucrează cu tinerii expuși riscului recrutării de către bande. Andrew Rogers, care a condus grupul de cercetători de la Universitatea Roehampton, spune că pastorii au dificultăți păstrând identitatea africană a bisericilor și atrăgând în același timp copiii de imigranți de prima generație, dintre care mulți nu au trăit niciodată în afara Marii Britanii. Ei au de obicei o viziune mai liberală asupra lumii, care poate fi greu de conciliat cu învățăturile religioase conservatoare. Rogers a reamintit că a vorbit cu un pastor care se plângea că nu putea să vorbească despre minuni copiilor săi.
„Dacă biserica nu se va adapta, atunci ei vor pleca și vor căuta în altă parte”, a spus Rogers.