Bebe Ciaușu: „Cina Domnului în vremuri de criză”
Zilele trecute s-a rostogolit pe internet subiectul administrării Cinei Domnului în perioada pandemiei de COVID 19. Unii au decis să o ia virtual, adică stau în faţa tabletei sau a telefonului cu bucăţica de pâine şi cu păhărelul cu vin şi binecuvântarea vine via internet. Problema este că o astfel de abordare este nu doar nebiblică, întrucât trivializează una dintre cele mai sacre şi iubite sărbători creştine, ci rămâne virtuală, adică, în acest caz, pur fictivă, teoretică.
Alţii au propus să se ia Cina Domnului în familie, că – vezi Doamne! – biserica a apărut în case şi se va sfârşi tot în case (o altă informaţie care nu are nici un suport biblic), aşa că ar trebui să ne obişnuim cu această realitate. Însă, din nou, pe lângă faptul că soluţia nu este biblică, nu este o soluţie deloc, dimpotrivă generează mai multe întrebări decât răspunsuri.
De exemplu:
• Câte familii sunt în întregime credincioase? În majoritatea bisericilor evanghelice sunt foarte mulţi membri care nu au întreaga familie întoarsă la Dumnezeu. Sunt surori care încă se roagă pentru soţii lor nemântuiţi, sunt tineri ai căror părinţi sunt neîntorşi la Dumnezeu. Lor cine le dă Cina din moment ce nu au un „cap de familie” credincios?
• Dintre familii care sunt întregite în credinţă, în câte bărbaţii sunt cu adevărat preoţi în casele lor? Am o bănuială soră cu certitudinea că în foarte multe familii rugăciunea comună reprezintă doar îngăimarea câtorva cuvinte înainte de masă. Credeţi că, dintr-o dată, aceşti bărbaţi îşi vor asuma rolul de preoţi şi vor strânge familia la Masa Domnului?
• Să mergem mai departe şi să presupunem că o familie este credincioasă în întregime şi că bărbatul este cu adevărat preot în casa lui, câte familii au vin acasă pentru Cina Domnului? Dacă în bisericile evanghelice (cel puţin în cele baptiste) se predică şi se practică abstinenţa totală, de unde vor avea vin? Îl au deja ascuns prin frigider sau prin cămară? Vor merge să ceară la vecini? Vor cumpăra de la magazin? dacă da, cum vor reacţiona când cunoscuţii lor se vor uita uimiţi când vor pune sticla cu vin pe tejghea sub privirile lor? Vor mai avea curajul să-i invite vreodată la vreo evanghelizare? Nu ar fi ruşinos ca într-un oraş cu mii sau zeci de mii de credincioşi evanghelici să se golească rafturile cu vin mai ceva ca acelea cu hârtie igienică?
• De ce se agită atât de tare că nu pot lua Cina Domnului oameni care, de altfel, nu sufereau prea mult în vremurile bune după părtăşia cu biserica locală?
Bine, dar atunci care este soluţia? Personal, cred că soluţia cea mai potrivită este să ne rugăm ca această năpastă care s-a abătut peste lume să se oprească şi să ne putem întâlni în casele de rugăciune pentru a avea părtăşie împreună la Cina Domnului. Apostolii Domnului Isus au stabilit că Masa Domnului trebuie să se celebreze când biserica locală este adunată la părtăşie: „Când vă adunaţi în acelaşi loc…” (1 Corinteni 11:20). Aşa au proclamat şi aşa au practicat primii creştini: „În ziua dintâi a săptămânii eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea” (Fapte 20:7).
Cina Domnului, aşa cum specifica apostolul Pavel, nu este o masă pe care o ia fiecare acasă, când vrea şi cum vrea, ci este comemorarea publică şi colectivă a morţii Domnului Isus de către Biserica în sărbătoare: „Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunaţi spre osândă” (1 Corinteni 11: 33-34).
Eu sunt păstor şi aş putea să iau Cina Domnului acasă cu familia, dar nu o iau pentru că am convingerea că este o sărbătoare a întregii biserici locale şi aştept ziua când o voi lua cu familia mare a bisericii.
Pastorul Bebe Ciaușu
Biserica Baptistă „Harul” din Ineu
Autorul cărților: „Pledoarie pentru Iertare”, „Drumul spre casă”, „Romanța Răscumpărării”, „Centralitatea lui Cristos” (1 și 2), „Chemare la caracter într-o vreme de compromis”, „Răspunsuri la cele mai dificile întrebări din și despre Biblie”, „Voi cânta doar despre Isus – istorisiri despre compunerea imnurilor sacre” (vol. 1) scrisă împreună cu soția sa, Bianca.
Mai multe titluri semnate de Bebe Ciaușu, puteți găsi la Stephanus.ro