Am un Dumnezeu care are timp de mine

E noapte şi simt că sufletul mi-a obosit. Respir greu, iar inima parcă îmi e de piatră. Nici nu mai ştiu când cu-adevărat m-am odihnit, Parc-alerg şi-ajung în acelaşi loc de fiecare dată. Ca o amintire e zâmbetul pe care altădată-l aveam, Timpul trece greu, şi totuşi parcă deja-m îmbătrânit. Nu mai simt ce simţeam şi nu mai văd ce vedeam, Cad pe genunchi şi strig către-un Dumnezeu care nu-I grăbit. Căci doar la El găsesc acea pace dulce în miez de noapte, Când simt că în jurul meu sunt mii şi mii de şoapte. Lumea nu înţelege, dar El ştie cel mai bine. Da, am un Dumnezeu care are timp de mine. Alina Ilioi