Ada Vultur - vești din țara mora-mora (misionară în Madagascar)

Primiți salutările și veștile mele întârziate din țara mora-mora, adică locul în care nimeni nu se grăbește. Pentru că viața are un alt ritm aici. De fapt, nu există un termen de origine malgașă pentru a întârzia, ci numai ce au împrumutat din franceză. Cât de important poate fi ceva pentru care nici nu există cuvinte? Cu toate că încă mă grăbesc atunci când merg la școală, doar pentru că vreau să ajung cu 5 minute mai repede deși nu sunt în întârziere, observ cum mă cuprinde o "ne-grabă" când e vorba de alte lucruri. În general, aici este timp!

Să știți că sunt sănătoasă și aș fi foarte fericită să știu că nimeni nu își mai face griji pentru mine din cauza malariei. Cursurile de limba malgașă merg bine, pot să port o conversație simplă și îmi place să îi ascult pe oamenii din jurul meu și să intuiesc despre ce vorbesc, din câteva cuvinte pe care le înțeleg. Îmi place foarte mult gramatica limbii și abia aștept să pot aprofunda mai mult decât strictul necesar pentru un începător. Ceea ce e obositor pentru mine e volumul mare de cuvinte noi și faptul să încep să uit unele cuvinte sau să le încurc între ele (iată 4 cuvinte care seamănă foarte bine între ele: olona-oameni, olana-problemă, orona-nas, orana-ploaie). Un alt lucru pe care îl consider foarte greu e să învăț să gândesc așa cum gândesc oamenii, așa cum funcționează limba lor. Nu e vorba doar de ordinea cuvintelor în propoziție (care e: verb, complement(e), subiect, timp), ci de modul în care pui toate lucrurile cap la cap și să știi ce, când și cum să accentuezi. În limba română, eu, cea care face acțiunea, sunt importantă, pe când în malgașă nu eu sunt importantă, ci rezultatul. Așa că, nu spun: Eu citesc o carte., ci: Cartea este citită de mine.

Limba malgașă are foarte multe cuvinte combinate, ceea ce e interesant pentru mine și poate și pentru voi. Iată câteva exemple: ochelari-solomaso (înlocuitori de ochi), computer-solosaina (înlocuitorul minții), soare-masoandro (ochiul zilei), primăvară-lohataona (capul anului), secret-tsiambaratelo (nu e cunoscut de trei oameni), suc-ranomboankazo (apă de fructe). La fel se întâmplă și cu numele oamenilor, de aceea sunt așa de lungi (Andrianomenjañahary-prinț dăruit de Dumnezeu), fiindcă adaugă și combină multe cuvinte care înseamnă ceva. Ei au multe nume. Cunosc oameni pe care îi cheamă: Viață, Rouă, Prețios, Bijuterie, Delicios, Floare, Bun, Fericit, Ajutor, Iubire, Curcubeu.

S-a căsătorit un prieten de-al meu la începutul lunii martie! Nunta a fost oficiată în Biserica Catolică și se aseamănă mult cu ceremonile noastre. Interesant a fost faptul că la masa mirilor erau doar cei doi și aveau o singură farfurie din care mâncau amândoi.

Pentru prima dată în viață, am asistat la nașterea unei vițelușe! S-a întamplat într-o noapte în urmă cu o lună și grajdul era plin de oameni gata să își ofere ajutorul sau doar să vadă ce se întâmplă. Între timp s-au mai născut și 4 pisicuțe!

Am vizitat un sat de lângă Antsirabe împreună cu doi prieteni care sunt implicați în evanghelizarea copiilor din satele vecine. Am mers cu mașina o bucată de drum, după care am lăsat-o la marginea drumului și am mers pe jos printre plantațiile de orez. Am trecut râul care ne despărțea de sat cu o canoe și ne-am îndreptat spre biserică. Copiii ne așteptau înăuntru, așezați pe bănci, în liniște. Nu cred că am mai văzut atât de mulți copii ascultători într-o singură încăpere. Am sărbătorit Crăciunul cu ei (cu întârziere) într-un mod atât de simplu, frumos și sănătos, fără nimic comercial. Lecția biblică a fost despre identitatea Celui ce S-a născut, în cuvinte simple, pe înțelesul celor mici.


La sfârșitul lunii martie i-am cunoscut pe oamenii împreună cu care voi lucra aici. Am petrecut două săptămâni în Antananarivo, unde am avut întâlniri de lucru cu trei echipe formate din localnici care traduc Evanghelia după Luca în limbile lor. Până atunci doar citisem despre misionari care au participat la traducerea Bibliei și dintre problemele pe care le cunoșteam eu era dificultatea de a găsi cuvinte pentru concepte sau chiar obiecte pe care acei oameni nu le cunoșteau. De asemenea, în mintea mea, o echipă de traducere era formată din oameni interesați 100% de Cuvântul lui Dumnezeu, care își doresc să îl aibă în limba lor și care își dedică mare parte din timpul lor pentru această lucrare. După prima zi de lucru eram frustrată și supărată pe circumstanțele de aici, pe atitudinile oamenilor. Am învățat că aici, traducerea Bibliei înseamnă mai mult decât traducerea Cărții dintr-o limbă în alta. Este vorba de un proces complex, înconjurat și pătruns de istorie, cultură, convingeri, atitudini față de oameni... Situația din Madagascar este una specială, pe care nu aș fi putut-o înțelege din România. Și încă doar încep să descopăr tainele acestor grupuri de oameni.

V-am spus în scrisoarea trecută despre faptul că limba malgașă oficială e considerată limba "sfântă" în ceea ce privește creștinismul, pentru că oamenii au primit creștinismul și Biblia în această limbă. Deseori, ei consideră că nu e la fel de sfântă dacă e scrisă în limbile pe care le vorbesc ei. Iată de ce le e greu să renunțe la unele cuvinte din limba oficială și să le traducă în limbile lor, ca să le înțeleagă oricine, chiar și copiii (cum ar fi: cruce, înger, Templu...). Mai mult de atât, aici nu e vorba de cuvinte inexistente (concepte necunoscute), ci de cuvinte pe care oamenilor le este greu să le dezvăluie, ca și cum le-ar proteja, cu toate că ei nu ni le dau nouă, ci lor înșiși pentru Biblia lor, pentru sufletele lor.

Deasupra tuturor lucrurilor pe care le văd, înțeleg zi de zi că primul care se opune răspândirii Cuvântului e diavolul, pentru că ceea ce facem este periculos pentru el. Suntem pe teritoriul în care i-a mințit pe oameni de atâta vreme, iar acum adevărul își face drum în inimile lor, iar Împărăția crește. Normal că luptă neobosit! Atunci când am înțeles acest lucru, nu am mai fost supărată pe oameni, ci i-am iubit. Domnul Isus îi iubește cum eu nu o să știu să îi iubesc oricât trăiesc printre ei și cred că merită să luptăm pentru ceea ce El prețuiește. El nu greșește niciodată.

Lucruri interesante din traduceri! Aici, casele tradiționale sunt construite din lemn. Fiecare casă are mai mulți stâlpi care o susțin, unul dintre ei fiind cel mai important. Fără acel stâlp, casa s-ar prăbuși. Într-una din limbi, piatra din capul unghiului din Luca 20:17 este anjovery, adică stâlpul de susținere. De asemenea, Tempoly (Templu) a devenit Casa sfântă a lui Dumnezeu, pentru că templul nu este o clădire cunoscută de ei. În Luca 23:48, oamenii își manifestau tristețea bătându-se cu pumnii în piept; aici, oamenii se exprimă diferit: își țin capul aplecat. Așa că, expresia aleasă a fost: nu își puteau ține capul sus de tristețe. În altă limbă, oamenii au decis să renunțe la anjely (înger), pentru că oamenii nu înțelegeau ce înseamnă și au ales ongohr malady Iañaare, adică: picioarele rapide ale lui Dumnezeu.

În Antsirabe Paștele este o petrecere mare. Vin oameni din ale părți să sărbătorească împreună. Așa de mult îmi doresc ca veselia din oraș să devină veselia inimilor lor când adevărul învierii lui Isus le va transforma viețile!

La fel îmi doresc pentru noi toți: bucurie care saltă ca vițeii pe dealuri. Pentru că moartea și învierea Domnului Isus ne-a împăcat cu Tata, cu cel mai bun, mai frumos, mai iubitor și copleșitor Tată! Cum să nu sari de bucurie când ești al Lui?
Dumnezeu îmi confirmă în multe feluri că aici este locul în care trebuie să fiu. Îi sunt recunoscătoare pentru că v-a deschis inimile pentru copilașii Lui de aici și vă mulțumesc, oameni prețioși, pentru că m-ați trimis și pentru că mă copleșiți cu grija, iubirea, dedicarea și rugăciunile fiecăruia dintre voi. Aș vrea să vă pot aduce aici, ca să vedeți cu ochii voștri, să gustați, să mirosiți, să atingeți viața de aici, sa vă bucurați de credința care crește și să plângeți cu cei împovărați de durere.

Rugați-vă împreună cu noi pentru mântuirea oamenilor, pentru dragoste de Scripturi. Rugați-vă ca viețile lor să fie pătrunse și transformate de cuvintele vieții veșnice. Rugați-vă pentru proiectele de traducere care există acum aici. Toate piedicile ne dovedesc mai mult cât de important este să nu renunțăm, ci să ducem la bun sfârșit ceea ce am început. Rugați-vă ca oamenii să guste din dulceața și bunătatea Cuvântului, pentru ca să fie gata să dedice mai mult din viețile lor pentru această comoară. De asemenea, rugați-vă pentru soluțiile potrivite cu privire la scrierea limbilor nescrise până acum; deseori, oamenii nu știu să scrie tot ceea ce pronunță.

Știați că...
...în multe locuri este interzis să vinzi lapte, fiindcă este o "insultă" la adresa vițelului să vinzi laptele mamei lui?
...este interzis să îndrepți un străin pe un drum greșit? O vorbă veche spune: "Cel ce arată drumul bun salvează viața."
...lipsa de generozitate față de alții aduce sărăcie asupra ta, după cum spune proverbul: "Strămoșilor noștri le era interzis să nu ofere mâncare altora, familiei sau prietenilor; pentru că acest lucru ar aduce sărăcie, făcându-i incapabili să aibă grijă de sine."
...înainte ca Madagascarul să se numească "insula roșie", se numea "insula verde"? 90% din pădurile de aici au fost distruse, iar acum speciile unice de plante și animale sunt în pericol. Dealurile care erau cândva acoperite de păduri sunt o priveliște tristă acum.

Cu drag,
Ada

Dacă doreşti să fii la curent cu slujirea Adei și a altor misionari Wycliffe, înscrie-te aici!