Acționați potrivit aleșilor lui Dumnezeu
Avem noi românii o vorbă: „Răsuflecă-ți mânecile și la treabă”. Aceasta pare să spună apostolul Petru când îndeamnă biserica să-și încingă coapsele minții. Dacă ar fi scris în perioada vremurilor în care trăim, posibil că îndemnul lui ar fi răsunat în felul următor: „Răsuflecați-vă mânecile minții voastre”. Prin aceasta sugerând bisericii să treacă la acțiune bazați pe o gândire sănătoasă. Altfel spus, să-și pregătească mintea pentru acțiune.
În contextul antic oriental, textul face aluzie la imaginea unui om îmbrăcat cu o haină lungă și largă, și încins la mijloc. Însă în momentul când cineva avea de făcut mișcări mai rapide, cum ar fi să fugă, să lupte s-au să se apuce de lucru, cămașa era ridicată și prinsă de cureaua de la brâu, pentru a nu-l împiedica. (Ier. 1:17; Luca 17:8; Ioan 21:18; Fapte 12:8).
Posibil că prin această imagine Petru să fi avut în gând momentul când evreii au mâncat paștele în seara fugii lor din robia Egiptului, fiind gata de plecare. Sau poate, fiindcă în percepția lui, Biserica este străină și călătoare (2:11), o vede mereu în acțiune, gata oricând de a fugi de orice este sau pare a fi păcătos. Însă înainte de a merge mai departe cu gândul acesta să atragem atenția la faptul că imaginea respectivă vine ca rezultat a ceea ce a scris Petru mai sus. De aceea sau prin urmare, încingeți-vă copasele minții. (1:13) Ce a spus Petru atât de important până aici, încât provoacă biserica, să se scoale, să-și scuture poalele, și să le încingă la cingătoarea minții lor?
Să presupunem că o anumită persoană și-a trăit întreaga viață în cea mai mare mizerie posibilă, într-o casă de alcoolici și cerșetori. Într-o zi însă cineva ar veni la cerșetorul nostru și i-ar spune, că, cu mulți ani în urmă, din familia regală a dispărut un băiețel, unul din moștenitorii regatului. Și că, el este acel băiețel care a fost furat și impus să devină ceea ce era. La auzul unei astfel de noutăți, oare câți cerșetori ar rămânea în continuare indiferenți? Cu siguranță, s-ar ridica, și-ar scutura colbul de pe el, și-ar încinge copasele, și ar porni în goană spre casa regală. Nimic nu l-ar împiedica să alerge din toate puterile spre ceea ce îi era predestinat să fie a lui.
Această imagine aplicată credincioșilor, face mult sens. Chiar dacă unii știu despre realitatea acestor lucruri spirituale, dar vorba apostolului: …voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le știți și sunteți tari în adevărul pe care-l aveți. Dar socotesc că este drept, cât voi mai fi în cortul acesta, să vă țin treji aducându-vă aminte… (2Petru 1:12-13)
Așadar, care sunt lucrurile la auzul cărora creștinii trebuie să se concentreze, să gândească, să înțeleagă, și să acționeze?
În 1 Petru 1:1-12, autorul prezintă cel puțin patru adevăruri referitoare la ceea ce a făcut Dumnezeu pentru credincioși, lucruri prin care le arată adevărata lor identitate. În articolul de astăzi va fi atrasă atenția la cel dintâi aspect.
Răsuflecați-vă mânecele minții voastre și actionați ca aleși a lui Dumnezeu
În primul, rând Petru amintește de alegerea lui Dumnezeu, concept care a adus atâbta discuție în rândurile teologilor și nu doar. Până astăzi învățătura despre alegerea lui Dumnezeu împarte creștinii în două tabere. Cei ce cred că Dumnezeu alege pe baza precunoașterii Sale, adică El a i-a văzut din veșnicie pe cei ce vor crede, și astfel i-a ales. Și cei ce cred că la baza alegerii lui Dumnezeu n-a fost nici un factor uman ci El i-a ales din simplu motiv, că a ales să-i aleagă, pe baza Suveranității Sale. În ultima aproximativ, 150 de ani, se pare că balanța a fost înclinată în folosul celor din prima tabără. Astăzi însă, tot mai multe voci se ridică pentru cea de a doua. În studiul dat nu se va încerca alinierea cu nici una dintre aceste două tabere, nici să fie apărată o anumită învățătură. Limitele vor fi doar la faptul că doctrina alegerii este o doctrină biblică, care stă la baza tuturor celor ce cred. De această părere sunt ambele tabere și aceasta contează. Celelalte sunt detalii, nu puțin semnificative, dar, de care nu depinde mântuirea unei persoane. Mântuirea tuturor oamenilor depinde de alegerea lui Dumnezeu! Acum Petru nu cheamă biserica să-și pună întrebări de ce pe unii i-a ales și pe alții nu? Ci prin doctrina alegerii dorește ca credincioșii să înțeleagă cât este de profund și minunat harul lui Dumnezeu de care ei s-au alipit și în care îi îndeamnă să rămână. (5:12) Pentru unii această explicație va părea foarte simplistă dar, nu se observă ca Petru s-o complice cu ceva. El vorbește doar despre o alegere după știința mai dinainte a lui Dumnezeu. Aceasta e tot.
Trebuie să le mulțumim tuturor teologilor care au căutat să explice mult mai profund doctrina alegerii. Aceasta ne ajută să pătrundem mult mai adânc în înțelesul ei. Dar dacă ea va aduce multă discordie între frați, dispreț, ceartă, dezbinare, cât de corectă nu ar fi doctrina, ea nu va aduce zidire. Chiar dacă cineva face parte din tabăra cea mai corectă, cu o atitudine de suprerioritate nu va adăuga nimic zidirii și bucuriei bisericii lui Cristos! De aceea, trebuie să credem doctrina alegerii din toată inima, fiind gata, vorba lui Petru, să răspundem oricui ne cere socoteală…, dar, specifică apostolul, lucrul acesta trebuie făcut cu blândețe și teamă, având un cuget curat, pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Cristos să rămână de rușine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău. (3:15-16) De-a lungul anilor am ascultat mai multe dezbateri teologice legate de doctrina alegerii, și mereu am avut tendința să iau partea celor ce au dat dovadă de un caracter Cristic. Am înțeles că dacă doctrina alegerii nu produce smerenie în viața unui credincios, atunci ea nu a fost înțeleasă corect. Din această cauză se pare că Petru le cere destinatarilor săi, să-și încingă coapsele minții, adică să acționeze într-un mod anume la auzirea acestei învățături. Și reacția corectă niciodată nu va fi una de rebeliune, de dispreț sau superioritate față de cei ce au o altă părere.
Nu mă aliniez prin aceasta nici taberei relativiste, spunând că toți au dreptate. Chiar dacă voi avea mereu o părere proprie, va rămâne părere și niciodată o impunere. Da, doctrina sănătoasă va produce viață sănătoasă în biserică. Dar cum a fost amintit mai sus, dacă doctrina ține de detalii și nu de esențial, atunci lucrurile pot convețui împreună, pot produce viață sănătoasă, și aceasta în cazul în care există suficientă smerenie. Și la aceasta se pare că-i cheamă Petru pe cei din diaspora.
Mă voi limita doar la atât, ce ține de doctrina alegerii, fiindcă doar la atât se pare că se limitează și Petru în această epistolă. Iar dacă în vre-o privință sunteți de altă părere, Dumnezeu vă va lumina și în această privință. (Filipeni 3:15)
Să concluzionăm dar; în aceste vremurri când necazurile fac parte din viața atât a celor necredincioși cât și credincioși, Biserica care trăiește în vremurile de pe urmă, de la prima venire pana la a doua venire a lui Cristos, este chemată să gândească și să acționeze diferit. Și aceasta în primul rând din cauza alegerii Suverane a lui Dumnezeu.
Panica în rândul credincioșilor în vremuri de necaz, este egală cu necredința. Dar și mai tragic este cand această panică este produsă de către unii credincioși. Fie ca doctrina alegerii, să ne încurajeze! Dacă am fost în planul lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii, cu atât mai mult acum, în vremurile de pe urmă a acestei lumi El își va aduce la îndeplinire orice plan binecuvântat cu noi.